Jurnalistul Ion Cristoiu a ținut să precizeze în Gîndul de luni de pe blogul personal că Armata turcă trebuia să citească „Coup d’État: A Practical Handbook”, carte semnată de Edward N. Luttwak, în 1968, la Harvard University Press, Cambridge, dacă voia să de o Lovitură de stat ca la carte.
Cristoiu a spus că a mai scris despre conflictul dintre Lovitura de stat din Turcia și minimele reguli ale unei Lovituri de stat.
„Duminică după amiază, văzînd la televizor militarii implicați în puci snopiți în bătăi de civili sau ținuți numai în chiloți pe podelele unui autobuz care-i ducea la închisoare, mi-am amintit de eseul publicat în 1998.
„În Prefaţa la ediţia din 1969, autorul ne destăinuie că manualul său a fost găsit în biroul unui general care punea la cale o lovitură de stat. Deşi o neagă, reclama miroase de la o poştă:
„De cînd această carte a fost publicată pentru prima dată, mi s-a spus de mai multe ori că a servit pentru a pregăti cutare sau cutare lovitură de stat. În realitate, nu dispune de probe solide decît într-un singur caz – şi totuşi e o proastă publicitate: dacă lovitura de stat în chestiune a fost la început o reuşită, ea a eşuat finalmente într-o baie de sînge. Protagonisul, un ministru al Apărării, care avea de altfel mari ambiţii, a fost arestat şi executat pe loc. La percheziţionarea domiciliului, i s-a descoperit în birou un exemplar adnotat al ediţiei franceze a «Loviturii de stat»”.”
Pentru a fi mai convingător, autorul foloseşte persoana întîi. Ca în acest exemplu, vizînd activitatea echipelor menționate mai sus:
„În cursul fazei preparatorii a loviturii de stat, partizanii pe care noi i-am recrutat din forţele armate sînt conştiente de faptul că succesul întreprinderii noastre – şi al proprieti lor securităţi – va depinde de perfectă coordonare a echipelor. ”, a zis Ion Cristoiu.
Cristoiu continuă prin a spune că, în mod ironic, autorul ține să-i prevină pe amatori că a pune în practică rețetele sale implică anumite riscuri.
„În acelaşi timp, două avertismente prealabile se impun. În primul rînd, pentru a reuşi o lovitură de stat, trebuie ca anumite condiţii să fie reunite înainte de declanşarea operaţiei, aşa cum prepararea unei ciorbe de peşte cere să ai la dispoziţie genul de peşte necesar. În al doilea rînd, trebuie să prevenim cititorul că, în caz de eşec, sancţiunea va fi mult mai severă decît cea care consistă în a înlocui ciorba de peşte ratată cu o cutie de conservă. În schimb, avantajele pe care le procură succesul sînt infinit superioare”.
Să reamintim spusele autorul în Avertisment. Este totuşi o mică deosebire între cartea lui Edward N. Luttwak şi o carte de bucate. În caz de eşec, cel ce-l ascultă pe autorul de reţete riscă să se mînjească pe mîini cu gălbenuş. Pentru cel care urmăreşte sîrguincios schemele desenate pe tablă de Edward N. Luttwak exită riscul de a se mînji de sînge. De propriul sînge.
Mai mult, jurnalistul consideră că puciștii au sărit peste unul dintre cei mai importanți pași absolut necesari în realizarea unei Lovituri de stat: “Realizarea și prezentarea la Radio, la Tv, pe rețelele de socializare a Comunicatului Juntei prin care să se justifice Lovitura, să i se arate scopurile și să se anunțe primele măsuri.”
„Puciștii n-au pus mîna pe nici un edificiu simbolic. Sau dacă vor fi pus n-au făcut să apară asta nici măcar pe facebook!
Edward N. Luttwak avertizează astfel asupra de pericolului pe care-l reprezintă vărsarea de sînge:
„Fără îndoială va fi greu să evităm complet o confruntare sub o formă sau alta. Dar esenţialul este să evităm orice vărsare de sînge, căci aceasta ar risca să aibă repercursiuni redutabile în rîndurile forţelor armate şi ale poliţiei”.”, a mai scris Cristoiu pe blog.