Curtea de Apel Bucureşti a făcut publică, marţi, motivarea privind condamnarea lui Dan Voiculescu, în dosarul privind privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare (ICA). În motivare se arată că institutul a fost subevaluat intenționat la cumpărare şi că fondatorul trustului Intact a spălat bani după modelul unuia dintre cei mai cunoscuţi infractori în „domeniu”, gangsterul Meyer Lansky.
Judecătorii Curţii de Apel Bucureşti arată în motivare că Dan Voiculescu și-a însușit proprietăți ale ICA, iar inculpații din dosar au acționat la comanda acestuia. În plus, există mai multe documente semnate de Dan Voiculescu care au dus la prejudicierea statului cu mai multe milioane de euro.
„Prin urmare, faţă de cele menţionate pană la acest moment, Curtea constată că probele administrate în cauză au demonstrat că practic inculpatul Voiculescu Dan şi ceilalţi inculpaţi au urmărit un scop comun care s-a si realizat prin adjudecarea pachetului de acţiuni de către SC GRIVCO SA la un preţ derizoriu, ca urmare a subevaluării cu intenţie de către ceilalţi inculpaţi, care au confirmat documentaţia ce a stat la baza dosarului de privatizare, acestea conducând la concluzia logică şi firească că inculpatul Dan Voiculescu a cunoscut că preţul plătit pentru pachetul majoritar al SC ICA SA, achiziţionat în urma licitaţiei organizată de ADS, este consecinţa subevaluării cu intenţie a bunurilor societăţii, realizată de către ceilalţi inculpaţi”, arată judecătorii Camelia Bogdan şi Alexandru Mihalcea, în motivarea condamnărilor dispuse în 8 august.
B1 TV publică, integral, textul documentului emis de instanţă, care se întinde pe mai bine de 200 de pagini:
Citeşte AICI motivarea INTEGRALĂ pentru condamnarea lui Dan Voiculescu (I)
Citeşte AICI motivarea INTEGRALĂ pentru condamnarea lui Dan Voiculescu (II)
„Cu alte cuvinte, dacă inculpaţii din acest dosar nu ar fost influenţaţi de către inculpatul Voiculescu Dan şi corelativ aceştia nu ar fi încălcat dispoziţiile legale în materia privatizării şi regulamentele de ordine interioară, în exercitarea funcţiilor îndeplinite, încălcări care au condus la subevaluarea vădită a bunurilor societăţii si a pachetului majoritar de acţiuni, SC GRIVCO SA , cea mai importantă firmă din cadrul grupului de firme deţinute de inc. Voiculescu Dan, nu ar fi achiziţionat niciodată pachetul majoritar de acţiuni cu suma derizorie de 104.730 euro, ce reprezenta un preţ absolut infim raportat la valoarea bunurilor dobandite”, se precizează în motivarea judecătorilor.
„De menţionat că inculpatul Voiculescu a arătat în faţa instanţei că nu a fost beneficiar real al nici uneia dintre firmele din GRUPUL INDUSTRIAL VOICULESCU ŞI COMPANIA (GRIVCO) S.A., cu sediul în Bucureşti, str. Gârlei nr. 1B, sector 1, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub nr. J 40/3766/1991, CUI 1569870 deşi din relaţiile de la ONRC privind istoricul acesta rezulta că avea controlul asupra societăţilor care formau acest grup şi era acţionar majoritar al acestor societăţi comerciale”, mai spune instanţa.
Conform motivării, Dan Voiculescu a apelat la una dintre cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor. Mai precis, împrumutul nereturnat, o metodă consacrată de cel mai cunoscut spălător de bani din toate timpurile, gangsterul american Meyer Lansky.
„Împrejurarea că inculpatul (Dan Voiculescu, n.r.) a apelat la una din cele mai rudimentare tipologii de spălare a banilor, respectiv împrumutul nereturnat, consacrată poate de cel mai cunoscut spălator de bani din toate timpurile, Meyer Lanski, nu este de natură per se să îl transforme în tăinuitor, deoarece pe parcursul săvârşirii acestor acte materiale a urmărit, în permanenţă, realizarea obiectivelor procesului de spălare a banilor, în scopul optimizării posibilităţilor de utilizare a bunurilor ilegal obţinute în derularea unor viitoare afaceri profitabile. Or, nu toţi criminalii financiari resimt nevoia să creeze scheme elaborate în scopul oferirii unei aparenţe de legitimitate provenienţei fondurilor infracţionale”, se arată în motivarea instanţei.
Dan Voiculescu a fost condamnat de Curtea de Apel Bucureşti, definitiv şi irevocabil, la 10 ani de închisoare, pedeapsa maximă prevăzută de lege, cerută, de altfel de procurori, în dosarul privatizării frauduloase a Institutului de Cercetări Alimentare.