Spovedania unui fost condamnat pentru violență în familie: „Recunosc, nu am avut răbdare și nu am putut ierta”

Jurnaliștii de la Ziarul de Gardă au aflat povestea teribilă a lui Teodor. Bărbatul  a fost condamnat la 5 ani și 6 luni privațiune de libertate pentru acțiuni de violență în familie. Acum două luni, după ispășirea termenului, a fost eliberat din detenție.

Teodor recunoaște că revenirea la viața de dincolo de gratii nu este deloc simplă, dar el spune că încearcă să se bucure de libertate, alături de copiii săi. Având studii în drept și în relații economice externe, nu-și găsește, deocamdată, un loc de muncă.

Infidelitatea soției l-a scos din sărite

Regretă cele întâmplate, regretă anii trăiți în închisoare, regretă suferințele pe care le-a cauzat fostei sale soții, părinților și copiilor săi. Își cere iertare de la ei și promite să prețuiască orice clipă trăită alături de ei de acum încolo.

Eveniment - 09 dec, 14:00

În Germania, o femeie este ucisă în fiecare zi. Sexismul este departe de a fi „inofensiv”

„Eu îmi văd viitorul aproape de membrii familiei mele. Vreau ca ei să fie sănătoși. Sper că toate greșelile mele, comise față de cei care mă iubesc, sunt câteva persoane care mă iubesc cu adevărat, nu-s multe, dar știu că mă iubesc cu adevărat, pentru că nu mi-au întors spatele cât am stat în detenție.

Întotdeauna, la orice posibilitate, mă vizitau și îmi aduceau și mie ce mâncau ei, poate chiar ei nu mâncau, dar se străduiau să-mi aducă mie, pentru că, la libertate, ai mai multe posibilități să pregătești ceva pe plac, dar în pușcărie mănânci ce îți dau… Ei, când știau că vin la mine, își încărcau torbele și veneau, să gust și eu câte ceva pregătit de ei acasă, de mama, de sora…

Am ieșit din detenție și am ajuns la concluzia că, dacă știi două lucruri să le respecți, deja îți va fi mai ușor să treci prin toate greutățile: să ierți și să rabzi, să ierți și să rabzi. Fiecare are, uneori, câte o izbucnire de nervi, la fiecare se acumulează în cap mai multe probleme și, uneori, poate cineva din membrii familiei procedează neașteptat, dar tu trebuie să rabzi…

O iubea, o „răsfăța” cu complimente, dar o bătea

Recunosc, nu am avut răbdare și nu am putut ierta.  Nu mi-am putut ierta fosta soție, să-i dea Dumnezeu sănătate, că muncește, are viața sa personală. Ne leagă copiii, doar copiii ne leagă, dar ei și sunt cei mai importanți în viață. Eu îmi iubesc foarte tare copiii, iar când ne-am căsătorit, îmi iubeam foarte mult soția. De nu aș fi iubit-o, am fi păstrat relații libere, așa cum mulți preferă, puteam puțin să ne jucăm de-a viața amoroasă și la revedere.

Da, cu cât trăiam mai mult împreună, cu atât mai tare o îndrăgeam. Avem doi copilași, deși m-am gândit să am cu ea mulți copii, măcar 7, cu femeia asta, am vrut să am mulți, să-i văd, că-s sângele meu, să alerge prin ogradă, ai mei. Nu avem 7, doar 2, dar cred că așa a vrut Dumnezeu.

Poate și nu trebuia să am mai mulți, că și cheltuiala e mai mare și se chinuie copiii, deși, demult, făceau mulți copii, cei mai mici purtau hainele celor mari, mâncau toți mămăligă și ce mai era pe lângă mămăligă, principala la masă, și munceau toți împreună… Acum și haine, și mâncare este cât vrei, doar că bani nu-s.

Vă spun sincer, eu niciodată nu am avut vreun gând să pun mâna pe ea și cum să pun mâna, dacă ea e atât de mărunțică, finuță, mai tânără cu 9 ani decât mine, parcă ar fi copilașul meu.

Figura, ochișorii, năsucul – tot cum îmi place mie. Poate, undeva, în lume, este vreo fată care mi-ar plăcea mai mult, dar atunci când am întâlnit-o pe dânsa, ea mi-a plăcut cel mai mult.

Cum i s-a schimbat viața după detenție

Acum nu mă mai gândesc la nuanțele astea, pentru că am stat la pușcărie, ea fiind partea vătămată. Și, fiind în pușcărie, trăgând toate câte le-am tras, am ajuns la concluzia că nu-mi mai trebuie nici ochi frumoși, nici nas frumos, nimic, principalul să nu mai ajung vreodată la închisoare… Și îi sfătui pe toți să nu ridice mâna, să nu fie violenți, mai bine să cedeze, să ierte, orice s-ar întâmpla.

În dosarul meu era indicat că motivul violenței a fost că am bănuit-o de infidelitate. Dar, vă spun sincer, nu am ridicat mâna la ea atunci când, poate, a fost momentul, tocmai peste jumătate de an, după ce am clarificat totul… Era seară afară, vreo ora 5.00, când am făcut prostologia ceea pentru care am stat atâția ani în detenție.

Dar am făcut-o neplanificat. Am venit acasă cu gândul ca, noaptea ceea, să o petrecem împreună. Ea pregătea să pună masa, că era a doua zi de hram și era nănașa la noi. Toți erau acasă. Eu am intrat în bucătărie, unde ea trebăluia. Am început, ca de obicei, „scumpa mea”, „frumoasa mea”…

Limba oase n-are, complimente poți găsi întotdeauna, deși, în zilele noastre, femeile nu mai cred în complimente, ci în fapte. Ai mașină, ai casă, nici nu trebuie să le spui complimente… Eu îi spuneam cuvinte de dragoste, iar ea a început a striga la mine că ar ști pe unde umblu eu cu băutul…

Eu nu o înșelam. Cu băutul – da, încercam să-mi înec amarul în băutură. Nu mă trăgea acasă. Eu mă uitam la dânsa și nu-mi venea să cred că m-a înșelat. Nu-mi venea a crede, dacă mâncăm atâția ani dintr-o farfurie, toată scârba, toată bucuria, toată boala, totul împărțeam împreună. Nu știam ce să aștept de la omul ăsta. Așa s-a întâmplat că eu venisem cu binișorul, ea era supărată și am făcut ce am făcut, fapt pentru care îmi cer iertare de la ea.

Bărbatul nu înțelege de ce a fost înșelat

De multe ori, mi-am cerut iertare. Dumnezeu nu mă iartă, dar ea, ca om, o rog să mă ierte, eu nu am de gând niciodată să mă pun cu legea. E tare strașnic în pușcărie. Nu sfătui pe nimeni să ajungă acolo. În 2016, când s-a întâmplat asta, aveam 33 de ani, ea avea 24…

Când s-a întâmplat, eu am încercat să vorbesc, am vrut să aflu de ce a procedat așa, poate ceva nu o satisface la mine, poate trebuie să ne despărțim pe cale pașnică, să nu sufere copiii, că ei suferă. Când vor crește, ei o să ne amintească, celor care vor fi în viață, sper să fim în viață… Da, mai este o nuanță: eu am vrut să rezolvăm pe cale amiabilă, dar ea nu a putut să-și exprime poziția, a tăcut.

Mașină nu am avut, castel nu, dar eram în rând cu lumea, aveam un trai decent, dar cazi jos odată, și lumea suferă din cauza ta. Așa a fost și în cazul meu. Eu nu știu unde e minusul meu, dar el undeva este, doar că ea niciodată nu a vrut să vorbim despre asta.

Poate a vrut mai mult de la viață, dar așa e dat ca unul să aibă mai mult, altul mai puțin, bucură-te de ce ai, sănătate de-ar fi. Dar ceea ce a fost din memorie nu se șterge. Vreau ca fosta soție să fie fericită. Mă gândesc că, dacă la ea va fi totul bine, va putea ajuta și copiii. Îi doresc doar binele, că tare e greu de unul singur, cu pensia mamei, să am grijă de copiii noștri. Ei cresc și au tot mai multe nevoi.

Se zice că deal cu deal se întâlnește, dar și om cu om se întâlnesc și se ajută. Sunt și de 70 de ani condamnați pentru violență în familie. Cu nevasta au trăit o viață, au nepoți, și ei stau la pușcărie pentru violență în familie. Sunt șocat. Acolo am vorbit, azi cu unul, mâine cu altul. Îi întrebam pentru ce stau și îmi spuneau: pentru violență în familie”, a mărturisit Teodor pentru zdg.