Sublocotent Roxana Vâlciu, unul dintre jandarmii care a fost de serviciu în noaptea când a avut loc incendiul în clubul Colectiv, a declarat că emoțiile au fost foarte puternice când au ajuns, dar acestea nu a împiedicat pe nimeni să ofere ajutor, informează Agerpres.
”La câteva minute după ce s-a făcut apelul, șeful meu a intrat în direct pe stație și practic urla, ne implora să venim cu toții aici. Erau oameni arși, oameni morți și trebuia să îi scoatem. Am lăsat undeva mașina, pe o străduță în apropiere, erau foarte multe ambulanțe, autospeciale de pompieri și în același timp oameni care reușiseră să se salveze. Însă se vedea că erau arși și ne implorau să chemăm cât mai multe ambulanțe, pentru că în interior mai sunt încă oameni”, spune tânăra.
Tânăra de 24 de ani, care anul trecut a terminat Academia de Poliție, spune că imaginea din fața ușii de acces în club era „apocaliptică”, iar singurul gând pe care l-a avut în acele clipe era sa-i ajute pe colegii ei, pompieri, polițiști sau chiar oameni simpli care ajutau.
„Aș fi vrut să facem mai mult, însă erau oameni morți, întinși acolo, pe care nu aveam cum să îi mai aducem la viață. M-am gândit că poate aș fi putut fi și eu acolo, pentru că majoritatea erau de vârsta mea. M-am gândit la părinții lor, care ar fi putut să fie și părinții mei, și, oarecum, neputința… pentru că nu puteam să îi ajutăm mai mult. Nu știu ce am fi putut face mai mult decât să îi luăm de acolo și să îi ducem la ambulanțe, să facem ceva… Sper că și contribuția noastră, cât de mică, să fi salvat vieți”, spune tânăra.
Aceasta a adăugat că dorința de a-i scoate pe tineri de acolo întrecea orice, ar fi intrat chiar și în club doar sa-i salveze.
„Mi-a rămas în minte ceva pe care nu cred că o să îl uit curând. A fost un tânăr cam de statura mea care m-a prins de mână și m-a rugat să le spun pompierilor că prietena lui a rămas la baie și că nu o mai găsește. Și m-am simțit neputincioasă, nu mi-a rămas decât să duc mai departe rugămintea și să le spun pompierilor care erau acolo să intre încă o dată să vadă dacă este cineva acolo”, spune Roxana Vâlciu.
Roxana Vâlciu a povestit că în două dintre cele trei zile care s-au scurs de groaznicul eveniment a lucrat, iar luni a fost liberă, mergând la locul tragediei pentru a aprinde o lumânare.
„Am aceeași trăire, aceeași senzație, aceeași disperare, groază, de care nu cred că o să scap curând. Sunt imagini care încă mă urmăresc. (…) Orice am zice și am face nu îi mai aduce nimeni înapoi pe cei care au pierit și nimic nu va umple golul din sufletele părinților. Le doresc celor internați în spitale multă sănătate, iar părinților sper ca Dumnezeu să le dea puterea să treacă peste această grea încercare. Sper ca noi toți, indiferent de vârstă, — tineri, adulți, bătrâni — să prețuim mai mult viața și să nu mai fim atât de indiferenți și să tolerăm toate nedreptățile”, a fost mesajul ei.