"Ţara lui Ciorbea, ţara lui Ghiţă". Andrei Pleșu: "Statul eşuat, sau inexistent, se identifică, în mod nelegitim, cu mici adunături de persoane care vor să confişte decizia naţională în interes propriu"

Scriitorul Andrei Pleșu critică într-un editorial situația actuală din România în care voința și interesul personal al unor personaje confiscă toată atenția și mersul lucrurilor din țară.

"În România nu există previzibilitate instituţională, nu există neutralitate administrativă, nu există garanţie legislativă. Rezultatul, pentru cetăţean, este o stare de nesiguranţă cronică, de vulnerabilitate dinaintea oricărui tip de abuz. Trăieşti într-o mare de arbitrar, expus fără încetare unui pericol greu de localizat şi greu de anticipat. Cu alte cuvinte, ai sentimentul, ca cetăţean, că eşti, prin statutul tău precar, victima potenţială a unei nebuloase, în care bunul plac, hazardul şi tot soiul de interese private îţi hotărăsc destinul. O ţară care nu coagulează ca „stat” e o ţară ai cărei cetăţeni nu sunt apăraţi de nimeni şi de nimic", scrie Pleșu pe blogurile Adevărul.

"O ţară care nu este încă un stat este o ţară în care rigoarea impersonală a legilor şi a moralei publice e înlocuită prin capriciu personal, prin spirit de gaşcă, prin lupta pentru putere a unei minorităţi politice împotriva altei minorităţi politice. Pe scena publică domnesc: ambiţia, mediocritatea, lăcomia, suficienţa, alianţele lucrative. Într-un cuvînt: în vreme ce statul adevărat impune prin suveranitatea lui impersonală, statul eşuat, sau inexistent, se identifică, în mod nelegitim, cu mici adunături de persoane care vor să confişte decizia naţională în interes propriu. Cazul extrem e dictatura, în care statul se identifică cu o singură persoană. Slavă Domnului, nu suntem încă aici…", continuă scriitorul.

Pentru a își susține argumentația, Andrei Pleșu oferă două exemple care țin în aceste zile atenția publică. Unu exemplu este cel al Avocatului Poporului Victor Ciorbea care a decis recent să conteste la Curtea Constituțională legea care îi interzice lui Liviu Dragnea să fie desemnat premier.

"Dl Ciorbea încearcă să explice că faptul de a cere unui guvernamental să fie „curat”, adică să nu aibă probleme penale e un exces, un atac la statul de drept. Nu pot să nu mă întreb ce catastrofă psihologică l-a transformat pe prim-ministrul pe care l-am cunoscut cîndva într-o tristă praştie de partid? Ce fel de traseu dezosat e acesta? Judecător, procuror, sindicalist, ţărănist, apoi liberal, monarhist şi demagog de obedienţă socialistă…Ce-o fi păţit omul, de s-a hotărît, spre bătrîneţe, să aleagă ghiveciul ca mod de viaţă? Se zice că are de plătit grele datorii. Da, ştim cu toţii că viaţa e grea. Dar ceva demnitate, ceva onestitate, ceva corectitudine (toate valori clamate de dl Ciorbea drept repere ale vieţii sale) n-ar fi totuşi de păstrat, chiar în condiţii de precaritate existenţială? E bine să-ţi plăteşti datoriile şi să-ţi întreţii, onorabil, familia. Dar preţul tu îl stabileşti. Iar dacă preţul e inavuabil, măcar nu-ţi lua o alură de jurist triumfător. Adoptă postura zdrenţăroasă a cerşetorului…În fine, nu intru în detalii. Episodul are şi o anumită dimensiune comică: dl Valer Dorneanu nu e chiar străin de adoptarea legii 90/2001, pe care acum, la solicitarea dlui Ciorbea, trebuie să o anuleze. Dar, cînd nu există stat, totul e posibil", a scris Andrei Pleșu.

Al doilea exemplu oferit de scriitor este cel al lui Sebastian Ghiță, care după ce a dispărut fugind de justiție, publică zilnic înregistrări în care acuză diverse persoane cu funcții importante în stat.

"Cazul Ghiţă e un amestec de tragi-comedie, suprarealism şi mitocănie dîmboviţeană. Totul e brambura! Un băiat cu alură de golănaş insignifiant a devenit vedetă naţională. Aflăm că chefuia, în sedii „acoperite” cu serviciile secrete şi cu şefa DNA, că era prieten şi cu Ponta, şi cu Coldea şi, parcă, şi cu Băsescu, că dispune de înregistrări „conspirative” (juridic vorbind ilegale), care însă se distribuie impenitent pe postul său de televiziune. E de negăsit, de neanchetat, de nearestat. Într-un „stat” normal aşa ceva e inimaginabil. E un amestec de carnaval, băşcălie şi criminalitate. Din două, una: ori ce povesteşte dl Ghiţă e adevărat şi atunci înseamnă că suntem pe mîna unor derbedei (dintre care însă şi el face parte), ori nu e adevărat şi atunci insul trebuie rapid băgat la zdup, iar posturile de televiziune care îi difuzează delaţiunile trebuie amendate greu, sau chiar suspendate. Pe scurt: ori am fost călăriţi de figuri suspecte de toate calibrele, ori suntem şi acum călăriţi de aceleaşi figuri, sau de unele noi, „reformate”, care îşi bat joc de noi fără ruşine, fără piedică şi, mai ales, cu buzunarele pline. Soluţia? Să punem România în situaţia de a deveni un stat! Un stat adevărat, fără atîţia şmecheri, proşti şi lepre", încheie Andrei Pleșu.