Femeia care nu poate uita nimic. De la hainele din copilărie până la viața în pântece, totul e viu în mintea Rebeccăi

Femeia care nu poate uita nimic. De la hainele din copilărie până la viața în pântece, totul e viu în mintea Rebeccăi

Rebecca Sharrock are 34 de ani, locuiește în Brisbane și trăiește cu o minte ca un hard disk care refuză să șteargă ceva. Își amintește conversații întâmplătoare de acum 20 de ani, zile banale din școală și chiar cum arăta tricoul preferat când avea doi ani.

Dar cel mai uimitor este că s își amintește cum era în burtica mamei. „Îmi simt capul între genunchi, o poziție fetală. Poate părea ciudat, dar pentru mine e o amintire reală”, a povestit ea pentru SBS, citată de Cancan.

Diagnosticul care i-a explicat tot

Ani la rând, Rebecca a crezut că pur și simplu are o memorie „mai bună decât media”. Abia la 23 de ani, după ce părinții au văzut un reportaj TV despre „super-memorie”, a aflat că suferă de H-SAM – memorie autobiografică superioară, o afecțiune extrem de rară, diagnosticată oficial la mai puțin de 100 de persoane în lume.

După diagnostic, a început să colaboreze cu cercetători din SUA, a făcut zeci de RMN-uri și teste cognitive. Glumește spunând că este „șobolanul de laborator al oamenilor de știință”, dar spune că își asumă rolul cu bucurie: „E ca atunci când ai o grupă rară de sânge, trebuie să o dai mai departe”.

Ce nu se vede în poze: amintirile vin și când nu vrei

Deși pare o superputere, Rebecca spune că trăiește și momente greu de dus. „Când sunt într-un loc frumos, încercând să mă bucur, îmi poate apărea brusc o amintire veche, involuntară. Nu pot controla declanșatorii”, explică ea. De multe ori, un miros, o culoare sau o replică banală o trimite înapoi în timp.

Memoria care te definește… sau te macină

Pe lângă cazul Rebeccăi, SBS a documentat și cum memoria se transformă în povară în cazuri de PTSD. Fostul militar Chris Thompson-Lang povestește cum o decizie din Afganistan de a evita un dispozitiv exploziv care, în cele din urmă, a ucis civili, i-a marcat toată viața. „Nu am flashbackuri ca în filme, dar am gânduri intruzive care nu mă lasă să trăiesc liniștit”, spune el.

Psihologii intervievați de SBS explică că memoria este direct legată de identitate. Ce alegem să ne amintim sau ce nu putem uita ne definește, iar uneori, ne limitează.