Gaura din stratul de ozon, care era mai mare decât Antarctica, se va închide săptămâna aceasta

Gaura din acest an din stratul protector de ozon al Pământului – care a devenit mai mare decât Antarctica – se va închide în sfârșit săptămâna aceasta, au spus oamenii de știință din atmosferă, relatează dailymail.co.uk

Gaura sa va închide definitv în 2050

Acționând ca un scut, ozonul absoarbe lumina UV de la soare. Absența sa înseamnă că mai mult din această radiație de înaltă energie ajunge pe Pământ, unde poate dăuna celulelor vii.

Stratul de ozon este epuizat de reacții chimice, conduse de energia solară, care implică produse secundare ale substanțelor chimice produse de om care persistă în atmosferă.

Mărimea găurii anuale – care se formează în timpul verii emisferei sudice – depinde puternic de condițiile meteorologice și este stimulată de frig.

În ciuda acestor fluctuații naturale, experții se așteaptă ca gaura să se închidă definitiv până în 2050, ca răspuns la restricțiile privind substanțele chimice care epuizează stratul de ozon introduse în 1987.

Actuala gaură, care a fost neobișnuit de mare, este pe cale să dureze cu doar câteva zile mai puțin decât omologul său anul trecut, care a fost cea mai longevivă înregistrată din 1979.

Schimbările climatice afectează gaura de ozon

Potrivit Centrului European pentru Prognozele Meteo pe Interval Mediu (ECMWF), gaura din acest an a fost a 9-a ca mărime înregistrată. De fapt, la întinderea sa maximă, gaura era la fel de mare ca zona Antarcticii și a Europei combinate, au declarat experții ECMWF.

„Atât găurile de ozon din Antarctica din 2020, cât și din 2021 au fost destul de mari și excepțional de longevive”, a declarat Vincent-Henri Peuch, directorul Serviciului de monitorizare a atmosferei Copernicus (CAMS) al ECMWF.

„Aceste două episoade consecutive mai lungi decât de obicei nu sunt un semn că Protocolul de la Montreal nu funcționează, deși, fără el, ar fi fost și mai mari.

„Este din cauza variabilității interanuale datorate condițiilor meteorologice și dinamice care pot avea un impact important asupra mărimii găurii de ozon și sunt suprapuse recuperării pe termen lung.”