Genomul ploșniței de pat dezvăluie secretele genetice prin care poate fi eradicată

Ploșnițele de pat, care se hrănesc cu sânge uman, au revenit spectaculos în ultimele două decenii, ceea ce i-a determinat pe oamenii de știință de la Nature Communications să întocmească o hartă genetică care ar putea ghida eforturile depuse pentru a înfânge acești paraziți, informează reuters.com.

„Acesta este un uriaș instrument nou pentru cercetătorii interesați de controlul acestui dăunator”, a declarat directorul Sackler Institute for Comparative Genomics din cadrul Muzeului de istorie naturală din New York.

„Ploșnițele de pat sunt acum foarte răspândite în cele mai multe orașe mari din întreaga lume și au devenit din ce în ce mai rezistente la insecticide, ceea ce le face mai greu de controlat”, menționează entomologul Louis Sorkin de la același muzeu.

Oamenii de știință au reușit să identifice genele care le fac rezistente la insecticide, precum și genele implicate în atenuarea efectelor traumatice ale stilului lor de împerechere, dar și genele anticoagulante utile care fac din sânge sursa exclusivă de substanțe nutritive și de apă pentru o insectă.

Genomul mai poartă și numeroase gene care își au originea în bacterii, inclusiv una care ajută ploșnițele de pat la metabolizarea vitaminei B. Acest lucru indică tipul de antibiotice care pot ținti bacteria specifică pentru ploșnițe, antibiotice care ar putea fi folosite pentru a controla insectele.

Ploșnițele de pat adulte măsoară circa 5 mm și au culoarea maro roșcat. Mușcăturile lor nu transmit boli, dar unele persoane pot avea reacții alergice foarte puternice.

„Ploșnițele de pat se pot ascunde într-o varietate de locuri din casă. De obicei, acestea stau pe cusăturile canapelelor și paturilor sau ascunse în structura mobilierului. Acestea au mai fost găsite în prizele electrice, în sertare sau în podele și pereți”, a completat entomologul Joshua Benoit de la Universitatea din Cincinnati.

Ploșnițele trăiesc pe toate continentele, excepție făcând Antartica. Acestea a fost eliminate pentru o perioadă, după ce, la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au folosit insecticidele la scară largă în locuințe.

Cu toate acestea, insectele și-au dezvoltat rezistența, fiind descoperite în casele încălzite, dar și în bagajele din circuitul călătoriilor internaționale.