Până la 28 noiembrie, peste 7,8 milioane de cetățeni ucraineni au primit statutul de refugiat în Uniunea Europeană, iar numărul total de persoane strămutate interne înregistrate în Ucraina este de 4,8 milioane de persoane. Printre toți acești oameni sunt cei pentru care acest război nu este primul sau chiar al doilea.
Oamenii fiind nevoiți să-și părăsească casele și să încerce să-și construiască o noua viață pentru a treia oară – și de fiecare dată, cauza au fost războaiele în care au fost implicate trupele ruse.
La 36 de ani, Ilyana Almasoud începe viața de la zero pentru a treia oară. Femeia s-a născut la Damasc. Mama ei fiind ucraineană. Tatăl Ilyanei a studiat în Uniunea Sovietică, pe teritoriul Ucrainei – așa a cunoscut-o pe mama ei. În capitala Siriei, Ilyana a crescut, a studiat și a lucrat.
„Acum, când aud interviuri cu refugiații din Mariupol despre cum orașul a început să înflorească înainte de invazia la scară largă, aceste povești îmi amintesc de sentimentele mele din Damasc, unde era la fel înainte de război. Am avut mai multe teatre frumoase noi, muzee, festivaluri, proiecte educaționale. Am predat engleza la Universitatea Damasc, mi-a plăcut foarte mult meseria, echipa, orașul”, spune Ilyana, citată de meduza.
Potrivit Ilyanei, când au început tulburările la Damasc în primăvara lui 2011, toți cunoscuții ei au crezut că este „temporar” și că protestele se vor termina în curând:
„Conflictul cu exacerbările periodice durează de 11 ani. Dacă îi întrebați acum pe sirieni cine luptă pentru ce și cu cine, nu veți auzi un răspuns clar și inteligibil. Totul este amestecat, nimeni nu înțelege nimic. Situația economică este foarte tristă: înainte de război, dolarul valora 50 de lire, iar acum este mai mult de 2.000 de lire. Foamea, sărăcia, sancțiunile, războiul – toate acestea ucid oamenii”.
În vara lui 2011, Ilyana și fratele ei mai mic, Simon, au decis să părăsească Damascul pentru o perioadă pentru a locui cu mama lor, care, după divorțul de tatăl ei, a locuit în Makeevka (regiunea Donețk).
„În acele zile, au fost atacuri teroriste acasă (n.r. în Siria), ceva a explodat, cineva a fost ucis”, își amintește ea.
„M-am așezat în fața mașinii și am plâns, am înțeles că s-ar putea să nu ne întoarcem. Câteva luni mai târziu, ne-am dat seama că nu există drum spre casă și am început să ne stabilim în Donețk”, a adăugat femeia.
În Ucraina, Ilyana și-a găsit un loc de muncă – a continuat să predea engleza și s-a căsătorit. Fratele mai mic a intrat la universitate din Harkov. Timp de câteva luni, Simon, care vorbește puțin rusă, a trebuit să învețe ucraineană pentru a promova examenele de admitere: „În Donețk, nu ne simțeam refugiați. A devenit cea de-a doua patrie”.
Viața pașnică a Ilyanei și a fratelui ei a durat până în 2014. În martie, separatiștii pro-ruși au preluat puterea la Donețk, iar guvernul ucrainean a răspuns anunțând începerea unei operațiuni antiteroriste în Donbas. La periferia orașului Donețk au avut loc lupte între forțele pro-ruse și armata ucraineană.
Ilyana a trebuit să fugă din nou de bombardamente – de data aceasta împreună cu soțul ei. Simon nu și-a urmat sora în capitală și a continuat să studieze în regiunea Harkov:
„Știam din experiență că situația nu se va rezolva rapid. Prin urmare, știam că, cel mai probabil, plecăm din Donețk pentru totdeauna. Am închiriat un apartament în Kiev”.
Ilyana a locuit la Kiev în ultimii opt ani. Femeia a reușit să-și găsească prieteni și chiar să-și deschidă propria școală de limbi străine: „Iubesc foarte mult Kievul – acesta este orașul meu. Mi-a plăcut viața de aici, așa cum mi-a plăcut și la Damasc și la Donețk, însă pe 24 februarie a început războiul”.
La începutul lunii martie, Ilyana a divorțat de soțul ei și a plecat în Germania. Acum învață germana și continuă să predea engleza online. Sirianca recunoaște că nu planifică să revină în Ucraina, relatează meduza.