Roxana Mărăcineanu rămâne şi în noul Guvern francez. Ce funcție va ocupa românca

Roxana Mărăcineanu va rămâne și în noul Guvern francez. Conaționala noastră va ocupa funcția deministru delegat al Sporturilor, în cadrul Guvernului condus de Jean Castex, conform Profit.ro.

Reamintim faptul că în anul 2000, ea a ocupat locul al doilea în proba de 200 metri spate la Jocurile Olimpice de la Sydney, fiind întrecută de Diana Mocanu.

Dacă oficialul Jean-Michel Blanquer a fost numit pentru funcția de ministru al Educației Naționale, Tineretului și Sporturilor în noul Guvern francez, se pare că fosta înotătoare va avea rolul de ministrul delegat al Sporturilor, scrie News.ro.

Cine este Roxana Mărăcineanu

Roxana Mărăcineanu este o româncă naturalizată în Franța, fostă înotătoare la proba spate.Ea a câștigat medalia de argint în proba de 200 m spate la Jocurile Olimpice de vară din 2000 din Sydney, Australia.

Campioană mondială la 200 metri spate în anul 1998 și vicecampioană olimpică în 2000, reprezântând Franța, Roxana Mărăcineanu a fost numită, la 4 septembrie 2019, ministru al Sporturilor în locul Laurei Flessel, fostă campioană olimpică la scrimă, care a demisionat din motive personale. Ea era ministru în guvernul lui Edouard Philippe încă de la data de 17 mai 2017.

Cum a fugit cu familia în Hexagon și cum a fost certată de antrenorul francez pentru că a purtat o cască primită de la o înotătoare de origine română

Roxana Mărăcineanu s-a născutla București în anul 1975. Cu toate acestea,sportivaa emigrat în Franța în anul 1984.

Din 2004, când s-a retras din activitatea sportivă, Roxana Mărăcineanu a fost consultant la mai multe posturi de televiziune. De asemenea, Roxana a îmbrățișat și o carieră politică, fiind consilier regional în regiunea Île de France din Paris. Campioana este căsătorită cu jurnalistul Franck Ballanger.

Roxana Mărăcineanu a acordat, în decembrie 2017, un interviu pentru Le Parisien, în care povestește cum ea și familia ei au fugit în Hexagon, cum a fost certată de antrenorul ei francez pentru că a purtat o cască primită de la o înotătoare română și cum a considerat că imnul intonat Dianei Mocanu la Sydney a fost și pentru ea.

”Trăiam la București și tatăl meu a fost trimis la Alger cu serviciul (n.r. – era inginer de lucrări publice). Mama mea și fratele meu i s-au alăturat, apoi a fost rândul meu în timpul vacanțelor școlare. Și în momentul revenirii, în loc să luăm zborul spre România, ne-am îmbarcat pentru Franța… Nu înțelegeam cu adevărat ce se se întâmplă. Am cerut azil politic, nu puteam merge la hotel, nu cunoșteam pe nimeni la Paris și am dormit câteva nopți în mașina noastră Renault 16. Dar pentru noi era o aventură, era amuzant, nu avea nimic trist…”, a mărturisit Roxana Mărăcineanu.

După un an, tatăl Roxanei și-a găsit de lucru în orașulBlois. Apoi la Mulhouse, unde adolescenta a începutadevărata ei carieră în bazine.

”Începusem gimnastica la București, dar era foarte greu și am fost îndrumată către natație. Doi ani am întreupt activitatea până am ajuns la clubul din Mulhouse. A fost clar de la început că nu trebuia să mă mai consider româncă. Într-o zi, la un concurs în Alsacia, o înotătoare română mi-a oferit casca ei. Am fost foarte bucuroasă și am purtat-o la încălzire. Lionel (n.r. – Lionel Horter, antrenorul ei) a înnebunit și mi-a ordonat să o scot. Am înțeles că era o chestiune pe care trebuia să o cultiv în grădina mea secretă. Totul a ieșit în evidență odată ce am câștigat (n.r. – primul aur mondial francez la natație). Jean-Marie Le Pen m-a dat ca exemplu de străin integrat. Această dezbatere mă depășea complet”,a mai spus fosta sportivă, conform sursei anterior citate.

”Pentru mine, Franța este o țară gazdă”

După căderea comunismului în 1989, Roxana a revenit în țara de baștină.

”M-am întors în România cât de repede am putut, mergeam în vacanțele de vară. Nu am mai fost un timp, apoi am început din nou să merg împreună cu cei trei copii ai mei (n.r. – Nina, opt ani, Cleo, șase ani și Kimi, un an și jumătate). Vreau ca ei să cunoască această parte din ei. Sunt în întregime româncă și în întregime franceză. Am fost flatată să merg la Elysee sau să primesc o scrisoare de la președintele Chirac, dar doar în calitate de sportiv.”