Sute de imigranți dispar fără urmă în Marea Mediterană, în ceea ce organizațiile internaționale numesc „naufragii invizibile”. Mai exact este o criză umanitară despre care guvernele refuză să vorbească.
Anul 2026 a marcat cel mai mortal debut de an din istorie, cu un număr oficial de 682 de persoane dispărute până la jumătatea lunii martie. Totuși, realitatea este mult mai sumbră, deoarece Italia, Tunisia și Malta au restricționat accesul la informațiile despre salvări și accidente. Din acest motiv numărul victimelor nu se știe cu exactitate
Organizațiile pentru drepturile omului și jurnaliștii se lovesc de tăcere din partea autorităților. Informațiile despre aceste tragedii ajung rareori pe prima pagină, deoarece lipsa de transparență a guvernelor împiedică verificarea relatărilor. Matteo Villa, cercetător specializat în date despre migrație, afirmă că autoritățile ascund intenționat adevărul despre ce se întâmplă pe cea mai periculoasă rută de migrație din lume.
„Este o strategie a tăcerii”, a declarat pentru AP Matteo Villa
La sfârșitul lunii ianuarie, condițiile meteorologice extreme au transformat Mediterana într-un loc foarte periculos. Deși organizațiile neguvernamentale au raportat dispariția a peste 1.000 de persoane după ce ciclonul Harry a lovit regiunea, autoritățile nu au confirmat și nici nu au infirmat aceste date. În săptămânile care au urmat, zeci de cadavre au fost aduse de valuri la țărm în Italia și Libia, confirmând temerile că ambarcațiunile s-au scufundat în timpul furtunii cu vânturi de 100 km/h.
„Europa ar trebui să știe că acești oameni care s-au înecat în mare au membri ai familiei, au vise, au pasiuni”, a declarat pentru AP Josephus Thomas, un migrant din Sierra Leone
Din cauza lipsei de informații oficiale, Organizația Internațională pentru Migrație a creat o categorie specială pentru „cazurile neverificabile”. Numai în acest an, peste 400 de persoane au fost incluse în această listă, deoarece dispariția lor nu poate fi confirmată prin procedurile standard. Julia Black, coordonatoarea proiectului „Missing Migrants”, atrage atenția că restricționarea accesului pentru actorii umanitari și tăierea finanțărilor fac aproape imposibilă documentarea acestor dispariții.
„Am asistat la restricționarea accesului pentru actorii umanitari, ceea ce nu este corect. Iar acum vedem chiar restricționarea informațiilor”, avertizează Julia Black
În ciuda solicitărilor repetate, gărzile de coastă din țările mediteraneene refuză să răspundă întrebărilor. Un singur supraviețuitor a fost salvat în ianuarie. Mărturia acestuia a fost singura legătură cu restul de 50 de persoane care s-au înecat lângă el. În timp ce rudele celor dispăruți se roagă și cer identificarea trupurilor, autoritățile europene ignoră alertele privind bărcile aflate în derivă care transportă copii și familii întregi, scrie Hotnews.
„Vorbim despre bărci în care nu s-a știut nici măcar câți copii se află la bord”, declarat David Yambio, fondatorul organizației Refugees in Libya.
„Toți cei de aici suntem profund traumatizați, suntem într-o suferință profundă”, a declarat Dr. Ibrahim Fofana, migrant ale cărui rude sunt dispărute.