Țările scandinave consideră neutralitatea reprezintă o vulnerabilitate și se pregătesc pentru un posibil război. „Putin a făcut o mare greșeală în Ucraina, ar putea face alta în Arctica”

Șeful apărării suedeze, generalul Micael Byden, a lansat un avertisment menit să șocheze opinia publică. Pe 9 ianuarie 2024, proiectând o serie de imagini surprinse în linia întâi a frontului din Ucraina, generalul suedez a întrebat audiența: „Credeți că asta s-ar putea întâmpla în Suedia?”.

Până în urmă cu doi ani, în februarie 2022, o astfel de întrebare ar fi fost de neimaginat într-o țară care timp de 75 de ani și-a menținut o precaută strategie de neutralitate. Dar acum, după aproape doi ani de război în Ucraina, oficialii militari suedezi au încercat să releve cât mai clar că această epocă s-a încheiat, scrie Foreign Policy.

Și doar militarii suedezi au considerat că e necesară lansarea acestui avertisment, premierul suedez Ulf Kristersson și-a îndemnat cetățenii să se pregătească să se apere „cu armele în mână și cu viețile în joc”.

Externe - 11 dec, 14:56

Rusia le cere cetățenilor să nu călătorească în Occident. Riscă să fie „vânați” de autoritățile americane

Pentru vecinii scandinavi ai Rusiei, invadarea Ucrainei a influențat calculul rece al alegerii neutralității. Anul trecut, Finlanda a devenit cel mai nou membru al NATO, iar Suedia o va urma în curând, după ce va primi și acordul din partea Ungariei.

Noile alianțe din nordul Europei modifică echilibrul puterii geopolitice, oferind un avantaj numeric statelor NATO din Arctica, în raport cu Rusia.

Întrebarea este: până unde ar putea escalada confruntarea în această zonă?

„Creșterea concurenței și a militarizării în regiunea arctică este îngrijorătoare. Trebuie să fim pregătiți pentru conflictele militare care apar în Arctica”, a declarat președintele Comitetului militar al NATO, amiralul Rob Bauer, într-un discurs din octombrie 2023 la Adunarea Cercului Arctic din Reykjavik, Islanda.

Politica Rusiei de militarizare a Nordului

În ultimele câteva decenii, acordurile bilaterale și internaționale dintre Rusia și alte state arctice au pus accentul pe securitatea nordică comună, precum și pe interesele științifice. După invazia Ucrainei, aceste acorduri s-au destrămat rapid.

În martie 2022, Consiliul Arctic, un forum între cele opt state arctice, și-a suspendat discuțiile. În mai 2023, acesta a reluat precaut discuțiile, dar încă nu a clarificat implicarea Rusiei.

În septembrie 2023, Rusia a părăsit Consiliul Euro-Arctic Barents – spunând că statele scandinave au „paralizat” cooperarea.

În februarie 2023, Rusia și-a modificat politica arctică, punând accentul pe alianțe cu națiuni BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud), în special cu China. În acea lună, a suspendat, de asemenea, participarea la Noul START, ultimul acord de control al armelor nucleare rămas între Statele Unite și Rusia.

„Există această idee politică de după Războiul Rece a «excepționalismului arctic», conform căreia nordul este exceptat de la evoluțiile din politica globală”, a explicat pentru Foreign Policy Rasmus Bertelsen, titularul catedrei de politică de la Universitatea Arctică din Tromso, Norvegia.

„Problema este că această idee nu a fost niciodată valabilă”, avertizează politologul.

Strategia rusă în privința Arcticii, urmează îndeaproape agenda sa globală

Pentru a-și susține concluzia, Bertelsen a indicat spre strategia rusă pentru Arctica și care urmează îndeaproape agenda sa globală.

În 2007, discursul președintelui rus Vladimir Putin la Conferința de Securitate de la Munchen a respins ferm o ordine globală de stabilitate post-Război Rece, condusă de SUA. În același an, Rusia a lansat primul său atac cibernetic asupra Estoniei și a făcut o revendicare teritorială îndrăzneață în Arctica, plantând un steag rusesc pe fundul mării, sub Polul Nord.

Putin a aplicat, de asemenea, o politică de militarizare în zona de nord. Din 2014, anul în care a anexat Crimeea, Rusia a dezvoltat în mod constant o flotă nordică de submarine nucleare, nave de suprafață, instalații de rachete, flote aeriene și stații radar.

În prezent, cea mai mare bază militară a Rusiei se află în Peninsula Kola, care se învecinează cu Norvegia și Finlanda, unde se testează, de asemenea, noi rachete hipersonice și o dronă cu torpile nucleare.

Deși aproximativ 80% din forțele terestre nordice ale Rusiei au fost desfășurate în Ucraina, forțele sale aeriene și maritime au rămas intacte.

„Anterior, Rusia a fost interesată să pară un partener constructiv, inclusiv în Arctica. La fel ca în restul lumii, acest lucru s-a deteriorat”, a declarat Andreas Osthagen, cercetător senior la Institutul Arctic din Oslo, Norvegia, citat de Foreign Policy.

În contextul generat de războiul din Ucraina, neutralitatea a devenit o vulnerabilitate

Invazia din Ucraina a reprezentat un semnal de alarmă pentru vecinii scandinavi ai Rusiei care, timp de decenii, au rezistat ideii de a aparține unei alianțe militare. Dintr-odată, neutralitatea a început să pară mai degrabă o vulnerabilitate.

În Finlanda s-a produs o răsturnare de situație uimitoare. Dacă în decembrie 2021, 51% dintre finlandezi se opuneau aderării la NATO, astăzi, 78% susțin această aderare.

În 2023, atât Finlanda, cât și Suedia au semnat acorduri militare bilaterale cu Statele Unite, permițând prezența personalului și armelor americane în zeci de baze, inclusiv nouă în Arctica.

Norvegia, un membru activ al NATO încă de la formarea sa, are deja mai multe baze care permit accesul personalului și armelor americane. Cu toate acestea, încă din timpul Războiului Rece, Norvegia a urmat o politică de „reasigurare” care limitează prezența NATO și a aliaților săi aproape de Rusia.

Acum, nu este clar dacă această politică se va menține.

În prezent, Norvegia, Suedia, Danemarca și Finlanda se află în discuții cu privire la partajarea oficială a forțelor lor aeriene. În martie 2024, Norvegia va conduce un exercițiu extins de „răspuns nordic” pentru ca aceste națiuni să își testeze planurile de apărare coordonate.

Michael Paul, cercetător în domeniul politicii de securitate la Institutul german pentru afaceri internaționale și de securitate, a declarat pentru Foreign Policy că istoria va dovedi că această nouă alianță nordică este „una dintre cele mai mari greșeli ale lui Putin”.

„Dacă războiul din Ucraina a reușit ceva, a fost să alinieze țările nordice în materie de securitate. Vrei să-ți dezbini dușmanii, nu să-i unești împotriva ta”, a declarat Michael Paul.

Un conflict la scară largă în regiunea nordică, puțin probabil

Oficialii spun că toate acțiunile se petrec în numele descurajării. Experții sunt de acord că un conflict în regiunea nordică la scară largă este totuși puțin probabil. În mod paradoxal, a remarcat Michael Paul, capacitatea militară și resursele economice ale Rusiei care sporesc tensiunile din Arctica descurajează, de asemenea, o escaladare reală.

În nord, Rusia are pur și simplu prea mult de pierdut. Masa teritorială imensă și resursele extinse de combustibili fosili reprezintă revendicări majore pentru identitatea sa ca superputere globală.

Și, spre deosebire de cazul Ucrainei, Putin nu și-a imaginat niciodată în mod public să revendice Finlanda, care și-a declarat independența față de Rusia în 1917, și nici nu a vorbit despre accesul la Atlantic prin Norvegia. Paul a declarat că Kremlinul are interesul de a menține un „nivel scăzut de tensiune” în nord.

Războiul hibrid în plină desfășurare

Deocamdată, acest lucru a însemnat un război hibrid: tactici din „zona gri”, care sunt mai greu de urmărit sau de atribuit. De exemplu, în noiembrie 2023, după ce un val masiv de solicitanți de azil a determinat Finlanda să își închidă granița cu Rusia, premierul finlandez Petteri Orpo a numit mișcarea „imigrație instrumentalizată”. Rusia a negat acuzația.

Pe mare, potențiala agresiune este și mai greu de depistat. În aprilie 2021 și ianuarie 2022, cablurile de fibră optică care leagă arhipelagul Svalbard de zona continentală norvegiană au fost misterios întrerupte.

Ulterior, datele de urmărire a navelor au dezvăluit, în ambele cazuri, că navele de pescuit rusești trecuseră în mod repetat peste cabluri, înainte de avarie.

În octombrie 2023, un portcontainer chinezesc numit New Polar Bear a avariat o conductă de gaz din Marea Baltică înainte de a intra în apele rusești.

Potrivit Biroului Național de Investigații finlandez, o ancoră ruptă care aparținea probabil navei a cauzat avaria, dar experții încă analizează dacă avaria a fost intenționată. Dovada intenției este extrem de dificil de găsit, iar investigațiile sunt în curs de desfășurare.

„Este una dintre întrebările majore care se pun în acest moment: Cum ne apărăm împotriva atacurilor asupra infrastructurilor critice submarine? Nu a existat niciun caz cu consecințe grave. În acest moment, lecția pe care Rusia o învață este că poate scăpa nepedepsită”, a declarat Marisol Maddox, analist pentru Arctica la Institutul Polar al Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C.

Intenționate sau nu, efectele unei astfel de deteriorări a infrastructurii pot fi extinse și de lungă durată. De exemplu, cablul de fibră optică deteriorat în aprilie 2021 a fost identificat și reparat abia în luna noiembrie a aceluiași an.

Din fericire, un alt cablu submarin a rămas în funcțiune. Dar, în lipsa acestuia, mii de oameni ar fi putut rămâne blocați fără energie electrică timp de luni de zile. În cazul unui conflict explicit, explică Maddox, aceste tipuri de vulnerabilități sunt extrem de îngrijorătoare.

Un conflict în Arctica rămâne în continuare contrar intereselor Rusiei

În zonele puternic militarizate, greșelile pot reprezenta cel mai mare risc. Pentru Osthagen, „erorile de calcul și de interpretare” reprezintă „cel mai mare risc de securitate în zona arctică nord-atlantică”.

În această regiune, atât Rusia, cât și NATO desfășoară exerciții militare frecvente, exersând mobilizarea forțelor și flotelor lor. Aceste operațiuni militare de rutină sunt necesare mai ales în climatele mai reci, care necesită verificarea echipamentelor și tehnologiilor rezistente la frig.

De notat că, potrivit lui Osthagen, Rusia a simulat atacuri directe asupra vecinilor săi, în timp ce NATO a simulat strict strategii defensive.

Dar acestea sunt operațiuni complicate, care adesea testează oameni și proceduri pentru prima dată. Este nevoie doar de o armă descărcată accidental, de un semnal blocat, pentru ca repetiția să deschidă un teatru militar.

În mod obișnuit, desfășurarea acestor exerciții militare sunt comunicate și coordonate în mod clar dincolo de granițe, dar în ultima vreme, această comunicare a avut de suferit.

„După 20 februarie 2022, tensiunea și teama au crescut, în timp ce potențialul de dialog a dispărut. Acesta este cel mai îngrijorător aspect dintre toate”, a declarat Osthagen, potrivit Foreign Policy.

Unde se termină acest război, hibrid sau explicit? În cel mai rău caz, actualul război din Ucraina s-ar putea încheia cu un atac din nord. Rusia are 11 submarine capabile să lanseze arme nucleare cu rază lungă de acțiune. Opt dintre ele se află în Peninsula Kola.

Numai din acest motiv, Arctica are o importanță deosebită pentru liderii globali care trebuie să ia în considerare escaladarea până la finalul său ipotetic absolut.

Michael Paul a subliniat că un conflict în Arctica, sub orice formă, rămâne în continuare contrar intereselor Rusiei și este mai puțin probabil decât în alte părți ale lumii. Cu toate acestea, a avertizat el, nimeni nu ar trebui să presupună că Putin se va comporta rațional.

Dacă va fi pus la colț, pe măsură ce NATO se extinde și trupele ucrainene avansează, este imposibil de știut cum va reacționa.

„Putin a făcut o mare greșeală în Ucraina, el ar putea face alta în Arctica”, a spus Michael Paul.