Accesul la Fontana di Trevi nu mai e gratuit: Câți bani trebuie să scoată turiștii din buzunar, începând de azi

Într-un efort de a conserva unul dintre cele mai emblematice monumente ale Italiei, autoritățile din Roma au decis să aplice o taxă de doi euro pentru vizitatorii care doresc să admire Fontana di Trevi, începând cu data de 7 ianuarie. Măsura vizează reducerea efectelor negative generate de numărul uriaș de turiști care se adună zilnic în zona fântânii, prevenind astfel degradarea și uzura acestui simbol istoric.

Cum va funcționa sistemul de acces la Fontana di Trevi

Pentru a gestiona cât mai bine fluxul de vizitatori, zona va fi împărțită în două culoare de acces: unul dedicat turiștilor, care vor plăti taxa și vor putea achita cu cardul, și un altul pentru rezidenți, care vor avea acces liber. Până acum, în zonă se aplicau restricții privind numărul de persoane, limitat la 400 simultan, potrivit Euronews.

Zona Fontana di Trevi a atras, doar în primele șase luni ale anului 2025, peste 5,3 milioane de vizitatori, un număr impresionant care depășește chiar și traficul anual al Pantheonului în 2024. Supraaglomerarea pune presiune pe monument și afectează calitatea experienței pentru toți cei care vizitează.

Ce spun criticii despre această taxă impusă pentru a vizita Fontana di Trevi 

Asociația Codacons, printre altele, a criticat introducerea taxei, argumentând că monumentele și spațiile publice precum piețele și fântânile trebuie să rămână accesibile tuturor, fără costuri. Ei consideră că măsuri precum limitarea numărului de vizitatori ar fi soluții mai potrivite pentru a proteja patrimoniul.

Este această măsură un fenomen european?

Roma nu este singurul oraș care ia astfel de măsuri. În Italia, Veneția aplică o taxă pentru turiștii care vin pentru o zi, în timp ce în Spania, Sevilla ia în calcul o taxă pentru accesul la Plaza de España. În Olanda, Zaanse Schans percepe o taxă de acces pentru centrul său istoric, protejând astfel atât patrimoniul, cât și viața localnicilor.

În alte țări europene, cum sunt Franța și Germania, autoritățile preferă să gestioneze turismul prin limitări de acces, rezervări prealabile și controlul numărului de vizitatori, fără să perceapă taxe directe. Astfel, se asigură un echilibru între protecția patrimoniului și accesibilitatea publicului.