TeamBuilding, filmul care „îți prezintă evidentul într-un mod amuzant”

Comedia TeamBuilding a făcut ravagii în lumea filmului autohton. Sute de români au privit-o în cinematografe. Mulți dintre ei s-au regăsit în povestea actorilor principali. Se pare că producătorii sunt conectați la viața reală a angajaților din țară. Producția face haz de necaz și ne arată cu ce ne confruntăm în viața de zi cu zi.

Dezlănțuire maximă

Emil (Matei Dima) lucrează prea mult. Asta îi reproșează superiorii săi din corporația PLM Global. Astfel, pentru a-i mai tempera energia, domnul Oprea (Șerban Pavlu) îl promovează “pe orizontală” și îl face team-leader în departamentul de call center – ingrații corporației, unde liderul neoficial este morocănosul Horia (Micutzu).

Emil nici nu apucă bine să se integreze, că domnul Oprea vine cu o nouă propunere: să restructureze tot departamentul de call center și să-i înlocuiască cu inteligență artificială. Emil îi propune un pariu: dacă îi aduce Cupa Veseliei, cupa din teambuildingul anual care nu a fost niciodată câștigată de bucureșteni, veșnic victorioși fiind ardelenii, Oprea va păstra departamentul.

Dacă nu, îi dă afară pe toți. Astfel, Emil, împreună cu colegii săi, Lorena (Anca Dinicu), Horia (Micutzu), Onel (Nicu Banea), Dorina (Anca Munteanu) și Șerbănel (Vlad Ianuș), pleacă la munte în primul lor teambuilding unde se vor bate pentru Cupa Veseliei cu echipele PLM Global din Ardeal, Moldova și Oltenia. Dacă la birou se comportau decent, în teambuilding este dezlănțuire maximă, iar Emil nu reușește să-i țină în frâu pe colegii săi “scăpați de acasă”, este descrierea filmului publicată pe cinemagia.

Evidentul într-un mod amuzant

„Filmul îți prezintă evidentul într-un mod amuzant, dar asta nu-l face mai puțin true, chiar dacă te poate enerva să vezi o (posibilă) descriere fidelă a vieții tale de la job. Știi ce zic?

În general, în România, angajații au un șef ‘care știe el cel mai bine cum stau lucrurile’, nu primesc mărire chiar dacă muncesc peste program și ajung angrenați într-un sistem care nu le vrea binele, dar de unde nu mai au cum să iasă, pentru că le este frică să spună ce gândesc, de teamă să nu-și piardă jobul, chiar dacă asta s-ar putea să li se întâmple oricum.

Dacă faci umor din toate chestiile astea, parcă vezi altfel lucrurile. Nu cred că producătorii și-au propus să schimbe destine cu filmul ăsta și nici măcar să genereze discuții ample despre soarta angajaților români, dar dacă pui o față cunoscută în locul personajelor (adică în locul unor stereotipuri), îți urmărești propria viață pe marile ecrane sau nu?”, este recenzia Anei Tepșanu, scrisă pentru vice.