Cristoiu: Iliescu este responsabil de violențele comise de mineri în 14-15 iunie 1990. Proba zdrobitoare – înregistrarea audio cu discursul din 14 iunie demonstrează că minerii au venit la chemarea lui Iliescu

Ion Cristoiu publică pe blogul personal discursul pe care  l-a susținut Ion Iliescu pe 14 iunie 1990, din balconul clădirii din Piața Victoriei, minerilor aduși de la Gară direct în Piață, pentru a afla de la Ion Iliescu unde să meargă în București și cum să facă ordine.

Înregistrarea audio poate fi ascultată pe site-ul jurnalistului. Discursul a fost acesta:

”Dragi minieri,

Mă adresez dv. de astă dată mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat la chemarea noastră!
Mulțumesc de asemenea tuturor celorlalte delegații din județe care au venit, s-au adăugat acestor forțe solidare ale muncitorimii române.
Îi rugăm pe ceilalți să rămînă aci în piață.
Delegația de mineri, în frunte cu dl. Cozma, se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră.

(urale, ovații prelungite, entuziasm, aclamații)

Așa cum ați văzut, de astă dată, avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste (urale, aclamații), care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce, în cursul dimineții de ieri, 13 iunie, forțe organizate de ordine publică au curățit Piața Universității, la propriu, adică, după ce au evacuat o serie de elemente care zăceau pe spațiul verde, au eliberat tot spațiul, s-au apucat de curățirea zonei, pentru că a rămas mizerie în urma acestora, s-au apucat să curețe carosabilul, să spele, să pregătească pentru circulație, în după amiaza zilei de ieri, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate, înarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanțuri, cu pietre, cu cărămizi, cu țigle, au atacat cordoanele de polițiști, înarmați cu sticle incendiare, au dat foc la autobuze, la mașini și, apoi, grupuri, s-au îndreptat spre clădirea poliției pe care au incendiat-o, spre clădirea Ministerului de interne, spre seară, precum știți, au invadat și clădirea televiziunii care a trebuit să-și întrerupă emisiunea.

În cursul serii, grupuri de muncitori, de polițiști și ostași, au reușit să re-elibereze clădirea televiziunii și, apoi și spațiul din jurul acesteia. Peste noapte au fost eliberate clădirile poliției și ale ministerului de interne.
Unii dintre ei s-au reîntors în Piața Universității. Acum, spre dimineață, se pare, se pare că din nou au evacuat-o, au părăsit-o. Sînt acolo cîteva formațiuni de parașutiști și polițiști.

V-am ruga pe dv., minerii, care sînteți grupați, organizați, să vă îndreptați în coloană pe bulevard, pînă la Piața Universității, s-o ocupați definitiv dumneavoastră (urale, ovații, aclamații). După care, în conlucrare cu forțele de ordine, vă rugăm să asigurați paza pieții Universității, pentru ca să efectueze, să se efectueze lucrări de curățire și de redare a circulației acestui nod.
Dumneavoastră să fiți (încercare de urale întrerupte), dumneavoastră să fiți paznicii, în conlucrare cu forțele de ordine, a acestui punct central din Capitală. (urale)

Vă mulțumim foarte mult, vă rugăm să faceți totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele sîngeroase, și dumneavoastră să asigurați paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care și-ar mai face apariția în această zonă. (urale prelungite).

Celelalte delegații rămîn aci, pe loc, în Piață. Vom vedea dacă e nevoie să mai ajutăm celelalte puncte din Capitală.
Vă mulțumim foarte mult, tuturor! Drum bun și cu bine! Succes! (urale prelungite)”

În opinia jurnalistului, apelul la mineri, dar și la muncitorime în general, de a reprima mișcările de stradă împotriva Regimului FSN demonstrează bolșevismul ce îl caracteriza pe Iliescu în iunie 1990, perioadă în care țările din Est se luptau tocmai pentru a se rupe de bolșevism.

Ion Iliescu imita, poate fără s-o știe, experiența cubaneză de după 1989 în reprimarea dizidenților, o experiență numită ”Brigăzile de replică rapidă”. Iată exemple de acțiuni ale acestor Brigăzi: pe 19 noiembrie 1991, disidenta Maria Elena Cruz Varela se trezește cu locuința din Alamar (Havana) luată cu asalt de manifestanți indignați de faptele sale anti și chiar contra revoluționare. Sub ochii Poliției, care doar se face că intervine, adversara regimului e scoasă din casă, lovită, pusă să înghită fluturașii anti-castriști. În ianuarie 1991, alt disident, Elizardo Sanchez Santa Cruz, cunoaște pe pielea lui iuțeala cu care brigăzile răspund la chemarea Revoluției. O mulțime înarmată cu răngi, pietre și bîte îi sparg ferestrele, intră în casa sa din cartierul Playa și-i distruge mobilierul.

O altă întregistrare difuzată în zilele de 13-15 iunie ale fiecărui an este cea în care Ion Iliescu mulțumește minerilor pentru prăpădul de la București. De fiecare dată, înregistrarea stârnește nemulțimirea oamenilor că Iliescu nu a fost pedepsit penal pentru aste, dar revolta se stinge în câteva zile.

Iliescu a susținut mereu că minerii au venit în Capitală pentru că așa au vrut ei, iar autoritățile au fost neputincioase deoarece sufereau de Complexul decembrie 1989. ”Într-adevăr, condamnarea forţelor de ordine, a Armatei, mai ales, pentru c-a ascultat în decembrie 1989 ordinul privind restabilirea Ordinii crease, în 1990, în rîndurile instituţiilor de forţă teama de a interveni împotriva civililor, chiar şi cînd aceştia se dedau la dezordini violente. El, Ion Iliescu, le-a mulţumit minerilor, pentru că doar astfel aceştia părăseau Bucureştii. Ion Iliescu folosea astfel Cuvîntarea de la Romexpo drept dovada că Mineriada fusese o manifestare spontană”.

Jurnalistul susține că a primit CD-ul cu înregistrarea de la o persoană care locuiește într-un bloc din jurul Pieței Amzei, care a înregistrat discursul în dimineața lui 14 iunie 1990.

Ion Cristoiu consideră că documentul audio confirmă faptul că minerii au venit în București chemați de Ion iliescu și de conducerea FSN, lucru demonstrat de alte două fapte cruciale. ”Minerii vin de la Gară la Piaţa Victoriei, aduşi aici în chip organizat, pentru a asculta Discursul lui Ion Iliescu. Toate scrierile dedicate Mineriadei pînă la apariția Documentului, în 14 iunie 2014, susţin varianta plecării minerilor de la Gară direct spre Piaţa Universităţii. Ori, aşa cum arată Discursul, minerii au mers în Piaţa Universităţii şi în Bucureşti, ca să facă ordine, după ce-au fost îndrumaţi să facă asta de către Ion Iliescu prin Discursul din balcon. Ion Iliescu e la ora respectivă – 5.30 – la sediul Guvernului care era şi sediul Președinței, în aşteptarea lor. El iese în balcon cu Discursul pregătit”.

Exagerarea evenimentelor din 13 iunie 1990 are menirea de a întări orgoliul minerilor că prin ceea ce vor face ei în București joacă un rol pozitiv, de restabilire a ordinii de stat, că ei salvează țara din mîinile bandelor drogate.

În al treilea rând, înregistrarea arată că minerii sunt incitați să comită acte de violență prin acuzațiile ce sunt aduse autorilor violențelor. Precizarea „vă rugăm să faceţi totul pentru a elimina excesele, pentru e elimina actele sîngeroase” este un îndemn la violență împotriva celor acuzați de violențe.

Minerilor li se cere să asigure „paza necesară împotriva tuturor elementelor extremiste care şi-ar mai face apariţia în această zonă”. Propaganda iliescistă desemnase drept duşmani de moarte ai FSN pe intelectuali. Cum în imaginarul mineresc intelectualul e cel cu barbă și ochelari, minerii au luat la bătaie pe toți cei care apărea în zonă astfel.

Textul discursului conține în final precizarea „Celelalte delegaţii rămîn aci, pe loc, în Piaţă. Vom vedea, dacă e nevoie să mai ajutăm celelalte puncte din Capitală”. Despre delegațiile la care face referire aflăm în primele rânduri ale duscursului: ”Mă adresez dv. de astă dată mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de astă dată l-ați dat la chemarea noastră! Mulțumesc de asemenea tuturor celorlalte delegații din județe care au venit și s-au adăugat acestor forțe solidare ale muncitorimii române. Îi rugăm pe ceilalți să rămînă aici în piață. Delegația de mineri, în frunte cu dl. Cozma, se va deplasa spre Piața Universității pe care vrem să o reocupați dumneavoastră.”

”E aproape o axiomă teza că Ion Iliescu a chemat minerii pentru a face ordine în Bucureştii marcaţi de demonstraţiile de stradă, de criticile presei şi de activitatea Opoziţiei”, continuă Ion Cristoiu.

Nu în ultimul rând, acest document de o importanță istorică excepțională demonstrează că minerii au fost chemați în București în cadrul unei acțiuni mai ample, care avea o triplă semnificație.

Din punct de vedere politic, Iliescu a dezvăluit prin acest discurs natura lui eminamente stalinistă: el  nu cheamă cetățenii pentru ceea ce el numește Apărarea Regimului, cu muncitorii. ” Ion Iliescu se dădea în iunie 1990, pentru a trage pe sfoară Occidentul, drept un apostol al democraţiei. Discursul din 14 iunie 1990 îi trădează natura eminamente bolşevică. Nu întîmplător, la demonstraţiile anti-FSN din 1990 se striga: >>”.

A doua semnificație este una de natură juridică. ”Securitatea, ba chiar şi Armata se aflau deja sub tirul denunţurilor că trăseseră în civili în decembrie 1989.
Experienţa îi spune lui Ion Iliescu nu numai că forţele de ordine vor ezita, dacă nu chiar vor refuza, să atace civili, dar şi că la un posibil proces ar fi putut fi acuzat, ca și Nicolae Ceauşescu, de ordinul dat de a se trage în civili. Forţele muncitoreşti, în frunte cu minerii, nu riscau astfel de pericole. La o adică se putea spune că numeroşi civili veniseră din ţară, în chip spontan, ca să apere noua putere de bandele de legionari”, mai scrie Ion Iliescu pe blog.

Cea de-a treia semnificație e cea de natură polițienească: minerii erau mult mai eficienți în impunerea ordinii.”Experienţa Poloniei de la începuturile anilor ’80, a Cehoslovaciei din noiembrie 1989, a României din decembrie 1989, arătase că orice intervenţie a oamenilor în uniformă – soldaţi, poliţişti, jandarmi, ba chiar ş pompieri – amplifică nemulţumirea şi nu o potoleşte. De aceea, Puterea din 1990 s-a gîndit să apeleze la oamenii muncii: muncitorii, minerii”.

În finalul articolului Ion Cristoiu susține că documentul este o probă juridică solidă care demonstrează că fostul președinte Ion Iliescu este responsabil de violențele comise de mineri ]n 14-15 iunie 1990. Jurnalistul crede că Iliescu nu va fi convocat vreodată al Proces, nici măcar pentru o condamnare simbolică. Totuși, jurnalistul știe sigur că pe Iliescu Istoria ]l va condamna, iar discursul din 14 iunie 1990 va fi o probă zdrobitoare în Procesul pe care i-l va intenta Istoria.