”Închid un capitol din viaţa mea, după un ‘DOLIU’ de o lună”. Despărțire ȘOC în lumea POLITICĂ din România: Rana sufletească a unei iubiri pierdute

''Închid un capitol din viaţa mea, după un 'DOLIU' de o lună''. Despărțire ȘOC în lumea POLITICĂ din România: Rana sufletească a unei iubiri pierdute

Fostul politician Remus Cernea anunță pe Facebook că a încheiat un capitol important din viața sa și anume „doliul” de o lună pe care l-a purtat după despărțirea de iubita sa.

Cernea se declară un om puternic și, marți, la împlinirea vârstei de 44 de ani, spune că e hotărât să-și continue viața într-un mod „frumos”.

Redăm mai jos postarea integrală a lui Remus Cernea

Dragi prieteni, cu piesa „Back In Black” a trupei AC/DC şi cu această postare închid un capitol din viaţa mea care a început extraordinar şi care m-a purtat la altitudini sufleteşti înălţătoare. Cu atât mai abruptă şi mai de necrezut a venit însă, ulterior, prăbuşirea despre care am vorbit aici în urmă cu o lună şi pentru care, în mod simbolic, am purtat un „doliu” nepostând nimic altceva până azi.

Un om puternic nu este acela care nu suferă. Cel care nu suferă este doar insensibil sau incredibil de norocos că o persoană faţă de care se simte puternic legat afectiv nu i-a ţintit „călcâiul lui Ahile”. Un om puternic este acela care trece prin suferinţă şi o depăşeşte fără să lase să îi fie compromis caracterul şi care nici nu îşi reneagă valorile când ele sunt puse la foarte grea încercare.

Iubirea profundă pentru cineva este cea mai frumoasă şi mai delicată operă de artă interioară pe care creierul o poate secreta. Un întreg edificiu muzeal va fi rezervat, în întreaga sa măreţie şi unicitate, pentru un singur vizitator care însă, la un moment dat, poate deveni nepăsător, ori îşi poate muta privirea. Este, desigur, dreptul său suveran, însă atunci energia care palpită în tine îşi poate pierde, pentru moment, sensurile, şi deveni o forţă care riscă să te demoleze pe interior.

Aşa cum sunt foarte bine descrise astfel de situaţii în literatura universală ori în versurile unor piese muzicale foarte cunoscute în ultimele decenii, mi-am simţit inima strivită de un munte de emoţii copleşitoare şi mi-am văzut sângele ţâşnind prin toate arterele sentimentelor mele. Dar din această sfâşiere am extras până la urmă puterea de a mă ridica şi de a înlătura povara de nesuportat.

Am hotărât că această energie autodistructivă este cel mai bine să o convertesc în creativitate. Şi am reuşit să îmi reamintesc că, de-a lungul vieţii, am înfruntat foarte multe obstacole şi dificultăţi aproape de nedepăşit şi că, totuşi, am mers mai departe, iar când am fost prăbuşit, după o vreme m-am ridicat din nou, cu cicatrici, dar şi cu o nouă energie şi o nouă putere necesare pentru a continua.

Sunt de părere că, pe termen lung, onestitatea are o putere infinit mai mare decât ironiile şi ostracizarea cu care este întâmpinată pe moment. De aceea vorbesc atât de deschis despre un subiect complex şi sensibil. Iar dacă vrem să realizăm lucruri durabile şi să atingem scopuri măreţe, atunci trebuie să proiectăm eforturile noastre către ţinte care merg departe în viitor, nu doar spre obiective de imediată atracţie ori utilitate.

Ca de obicei, eu m-am prezentat opiniei publice din România cu gândurile şi trăirile mele, fiind mereu conştient că mă expun adesea oprobriului public venit dinspre persoane cu vederi înguste şi prejudecăţi. Le-am pus o oglindă în faţă în care îşi puteau contempla caracterul, iar ele au răbufnit întrecându-se în vulgaritate şi agresivitate. Dar mereu am depăşit interior astfel de momente şi am răspuns întorcând şi celălalt obraz, ori explicându-le celor care utilizau limbajul şi abordările respective unde şi de ce greşesc.

Acesta a fost cazul şi acum o lună când mi-am expus public rana sufletească a unei iubiri pierdute. Mulţi s-au repezit, aşa cum era de aşteptat, să îşi exhibe jubilaţia că un om faţă de care au o respingere de ordin ideatic suferă din dragoste. A fost o nouă oglindă care a arătat limpede lucruri de care ar trebui să fie conştienţi mai ales aceia care se nimeresc prin preajma lor. Eu le doresc însă tuturor numai bine şi sper în evoluţia morală care se poate produce în fiecare om. Revelaţiile de ordin etic vin uneori mai târziu şi ca urmare a unor experienţe de viaţă acumulate în timp îndelungat aşa că eu îi încurajez să îşi fructifice şansele de a-şi descoperi umanitatea. Ele există, nu e totul pierdut!

Dar am postat suficient despre privirea întoarsă spre trecutul meu recent. De acum vom privi aici îndeosebi înspre viitor şi spre provocările pe care ni le va aduce să reflectăm, dezbatem şi acţionăm asupra lor.

Sper să aveţi fiecare dintre voi o zi minunată astăzi, 25 iunie, când împlinesc 44 de ani! Vă mulţumesc anticipat tuturor celor care îmi veţi transmite gândurile voastre bune!

Tags: