Oana Gheorghiu dă semnalul începerii curățeniei în companiile de stat. 185 de companii inactive au produs pierderi de 14 miliarde

Oana Gheorghiu, vicepremierul însărcinat cu reforma companiilor de stat susține că a identificat 185 de firme inactive. Pierderile totale înregistrate, începând cu anul 2024 sunt de 14 miliarde de lei.

Oana Gheorghiu dă semnalul începerii curățeniei

Vicepremierul a declarat că Guvernul își propune să facă curăţenie în politica de proprietate a statului. Oana Gheorghiu susține că sunt în jur de 185 de companii complet inactive. Acestea au acumulat pierderi undeva în jurul a 14 miliarde de lei. Potrivit spuselor sale, există o primă listă de 22 de companii care vor fi prinse într-un program pilot.

„Această primă listă care conţine 22 de companii care vin din zona de energie, transporturi şi de la Ministerul Economiei reprezintă un proiect-pilot pe care îl facem în noul flux gândit cu membrii Guvernului şi împreună cu AMEPIP. Este cea care răspunde de guvernanţa companiilor de stat, cea care implementează, practic, legislaţia şi toate angajamentele noastre luate în relaţia cu OECD şi cu Comisia Europeană”, a spus vicepremierul la TVR INFO.

Ea a menţionat că aceste 22 de companii intră în acest flux în care facem o analiză serioasă a cifrelor. În acest sens, vor fi analizate nu doar pierderile p care le înregistrează acestea, ci și cauzele care au dus aici.

„Nu e suficient să ne uităm la o companie să vedem că are pierderi. Trebuie să ne uităm de unde vin ele, de ce vine ele, care e cauza lor, e o cauză obiectivă, vine doar din proastă guvernanţă, vine din nişte motive care nu ţin neapărat de companie”, a afirmat Gheorghiu.

Mai multe companii sunt în lichidare

Potrivit vicepremierului Oana Gheorghiu, o parte din aceste companii sunt deja în faliment sau în procedură de lichidare. Ea a spus că trebuie văzut ce anume împiedică desființarea acestora într-o procedură mai rapidă.

„Ce ne propunem este să facem curăţenie, să ne uităm la companii cât mai obiectiv cu putinţă, să facem curăţenie în politica de proprietate a statului. Statul trebuie să decidă ce trebuie să facă mai departe. Statul nu trebuie să fie proprietar de dragul de a avea această calitate, ci trebuie să fie proprietar în interesul public, să fie acţionar acolo unde este cu adevărat relevant, unde aduce un beneficiu pe termen lung cetăţenilor”, a mai explicat ea.

În acest context, a vorbit despre lista celor 185 de companii care sunt complet inactive. Acestea nu au mai depus declaraţii financiare și mai există doar pentru că nu au fost închise efectiv. Aceste companii nu mai au active și nici angajați. În unele cazuri au rămas doar niște clădiri care pot primi altă destinație. Pe de altă parte a menționat că există companii cu pierderi care trebuie revitalizate.

„Trebuie să ne uităm de unde vin aceste pierderi, dacă aceste companii sunt cu adevărat viabile sau nu, dacă ele trebuie închise sau trebuie recapitalizate. Va reeişi din analiza profundă pe care o face AMEPIP. Sunt 230 de companii centrale, astea sunt cele mai importante şi la care avem cifrele cele mai mari, sunt companiile care asigură şi serviciile publice”, a menţionat Gheorghiu.

Oana Gheorghiu despre companiile deținute de autoritățile locale

Vicepremierul susține că sunt peste 1.200 de companii care sunt în administrarea consiliilor județene și a primăriilor. Oana Gheorghiu a declarat că sunt foarte multe astfel de companii, spre deosebire de ceea ce se întâmplă în alte țări.

„Sunt foarte multe. Eu m-am uitat puţin la ce se întâmplă în alte ţări, similare cu noi. Polonia cred că are între 300 şi 400 de companii de stat, la fel celelalte ţări. Toată lumea şi-a făcut curăţenie în zona asta, pentru că odată ce o companie are pierderi, înseamnă deficit de la bugetul statului. Pe termen lung asta înseamnă, practic, plătim noi cu toţii aceste pierderi. Şi atunci trebuie să vedem ce merită să păstrezi, ce are sens să păstrezi, ce e absolut necesar, care sunt domeniile strategice în care statul român trebuie să rămână”, a afirmat ea.

Trebuie spus că multe companii sunt înființate, la nivel local, pentru a ascunde risipa de bani publici. Acestea sunt mai puțin vizibile, dat fiind că nu se supun acelorași reguli ca și autoritățile statului. Astfel, prin intermediul lor pot fi sifonați bani publici către rețelele clientelare, fără să existe un control real.