Venirea lui Andre Rieu în România a stârnit o vie dezbatere pe internet pe tema culturii. Unii l-au acuzat pe Rieu că este ”maneaua muzici clasice”, deși când manelele au invadat piața românească nu au existat întrebări despre rolul lor în educația oamenilor.
”Rieu, ca toţi muzicienii, are publicul său. Un public undeva la graniţa dintre muzica clasică în forma ei pură, dusă de multe ori la extremele căutărilor în interpretare, şi deci necomestibilă pentru urechile neformate, şi publicul undeva mai sus puţin de nivelul manelelor, care pendulează între muzica de consum a secolului XX şi formele uşoare, ca să zic aşa ale muzicii clasice. Nimic rău în asta”, susține jurnalista Lacrima Andreica pentru Adevărul.
Deranjant pentru ziaristă este că oamenii care îl critică pe Rieu sunt de cele mai multe ori niște mediocri incapabili să spună cu ce anume greșește artistul și care nu știu nici măcar să pună partiturile pe stativ. ”Cu alte cuvinte, dacă maneaua are dreptul la publicul său, Andre Rieu n-are. De unde rezultă, mediocritatea se simte tare specialistă dacă dă cu bolovani în cineva care face ceva mai mult decât manea, dar totuşi nu la nivelul unor consacraţi în ale muzicii clasice”.
Andreica reamintește că acum doi ani Facebook-ul era plin de like-uri la adresa lui Andre Rieu și mulți oameni s-au bucurat de muzica lui, până când s-a trezit cineva ”că cică Rieu n-ar fi ce e şi deci, la coşul de gunoi cu dânsul”.
Pentru ziaristă, criticii aceștia sunt oameni care nu știu sau uită de rolul muzicii de a te desprinde de cotidianul mizer și de a te face să speri.”Ca toate formele de artă, ea se oferă nu te disperă, adică nu ţi se vâră pe gât. Dacă nu faci parte dintr-o anumită categorie de public, vei găsi cu siguranţă alte armonii, alt nivel, ceva mult mai potrivit ţie în muzică oricând”, mai crede Lacrima Andrieca.
”Vă propun un experiment, tuturor celor care credeţi că le ştiţi pe toate: vreme de o lună, minim, eliminaţi din societate orice altă formă de muzică şi cultură decât cea super-specializată. Abia aştept să vă văd la finalul lunii de uniformă muzicală. Promit să vă aştept cu ceva light, ca o gură de aer dată înecatului. Sic!”, își încheie jurnalista articolul.