Dumitru Dragomir și-a publicat de curând cartea “Meciurile vieții mele” cu care speră să rupă gura târgului.
Se pare însă că nu tot ce relatează fostul președinte al LPF în cartea sa ar fi și adevărat. Sau, cel puțin, asta susține jurnalistul Ovidiu Ioanițoaia, al cărui nume apare într-unul din capitole.
După dezvăluirea legată de puii congelați și afirmațiile lui Dragomir (puteți citi AICI), jurnalistul explică cum au stat lucrurile într-un caz mult mai grav.
SUPER REDUCERILE CONTINUĂ PE TOTALCOMENZI.RO: AICI găsești orice îți dorești, de la electrocasnice la cadouri personalizate
Ajungând în perioada înființării ziarului Sportul românesc, Ioanițoaia este revoltat de faptul că cel numit Corleone l-a numit șomer, în condițiile în care el știa că nu este așa.
“În stilu-i caracteristic, Dragomir depăşeşte limitele bunului simţ când relatează despre înfiinţarea Sportului românesc în 1991 şi despre plecarea majorităţii echipei redacţionale 6 ani mai târziu la ProSport. Afirmând că „vechiul meu amic Ioaniţoaia era şomer”, omul încurcă intenţionat lucrurile ca să-şi dea importanţă. Extras din carnetul meu de muncă, facsimilul alăturat dovedeşte negru pe alb că m-am transferat în 1 septembrie 1991 de la revista Fotbal, pe care o conduceam, la Number One SRL-Sportul Românesc în interes de serviciu”, a precizat Ovidiu Ioanițoaia pe blog.
Jurnalistul aduce în discuție și dezvăluirea făcute de fostul președinte al LPF în care spune că atât el, cât și Cătălin Tolontan, ar fi cerut o sumă colosală pentru vremea respectivă pentru a rămâne la ziarul său.
„Iată cum descrie Dragomir contextul despărţirii noastre de Sportul Românesc după ce, altă gogomănie, eu aş fi solicitat o discuţie comună cu Tolontan: „Au venit amândoi aranjaţi şi parfumaţi aşa cum nu-i mai văzusem niciodată. Ovidiu intră direct în subiect: Eu doresc 25.000 de dolari pentru mine şi 20.000 pentru Cătălin. Doresc o redacţie în care să cumpărăm 30 de computere şi mai dorim câte o maşină pentru fiecare”.
Aici, cel poreclit Corleone chiar că e de plâns, de compătimit, deoarece atât chestia cu banii, cât şi cea cu maşinile reprezintă o diversiune. Mai mult decât o simplă invenţie, o manipulare. Gândiţi-vă, cum să-i ceri aşa sume, ba şi maşini, unuia care plătea salarii sub cota pieţii, uneori mizerabile, adesea foarte mici?! În absenţa mea, Dragomir i-a certat pe băieţi că „sunteţi servitorii mei şi trebuie să mă ascultaţi orbeşte”! A fost picătura care a umplut paharul în condiţiile în care, câştigând bine cu un ziar care-l va propulsa până în fruntea Ligii, cel recent eliberat de la Bastilia, e termenul lui, nu mai putea fi ţinut în frâu”, a mai spus Ioanițoaia.
Jurnalistul a vorbit și despre o ofertă pe care Dragomir i-a făcut-o pentru a-l determina să nu părăsească redacția.
„Dragomir a crezut că-i forţăm mâna spre a mări salariile şi a achiziţiona câteva computere. Isteţ, s-a lămurit însă repede că nu glumim şi a schimbat placa. A devenit mieros, ofertându-ne separat pe mine şi pe Tolontan, încercând să bage zâzanie între noi şi momindu-ne pe rând cu felurite avantaje. Sătul de aerele de fanfaron ale lui Dragomir, mă opresc aici, nu înainte de a-l pofti să-şi aducă aminte că, intrat în panică, m-a invitat la restaurantul Lido, unde a insistat să-mi dea 50.000 de dolari. Am martori că a deschis servieta diplomat şi mi-a arătat teancul cu bani zicând „rămâi şi verzişorii sunt ai tăi, să-i cheltuieşti sănătos!”, a mai spus Ovidiu Ioanițoaia.