Jocurile Olimpice | Judoka Vlăduț Simionescu : „Nu am fost niciodată atât de motivat. Simt că pot face o surpriză” // Interviu exclusiv

Vlăduț Simionescu (31 de ani) este unul dintre ultimii sportivi din România care va debuta la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Românul va intra în concurs vineri, 30 iulie (05:00 ora României). Înainte de startul competiției +100 de kilograme, sportivul de la CS Politehnica Iași a oferit un interviu pentru B1TV.ro.

În prima rundă a turneului olimpic de judo, Vlăduț Simionescu se va lupta cu Ali Omar, din Libya. Din competiție nu vor lipsi francezul Teddy Riner, japonezul Hisayoshi Harasawa, georgianul Guram Tushishvili și cehul Lukas Krpalek.

Vlădut Simionescu a mai participat și la Jocurile Olimpice de la Londra, din 2012, iar la cele din 2016 a fost nevoit să spună „pas”, din cauza unei accidentări. Acum, după o perioadă dificilă cu recuperări și lockdown, românul promite să facă viață grea oricărui adversar și este montat 100% să bifeze o surpriză la Jocurile Olimpice de la Tokyo.

Vlăduț Simionescu: „În lockdown, mi-am transformat curtea în sală de fitness, ca să-mi pot menține pregătirea pentru Jocurile Olimpice”

– Cum e atmosfera la Tokyo?

E o atmosferă plăcută, chiar neașteptat de plăcută la Tokyo, după ce au fost anunțate toate restricțiile. Mă așteptam să fie mai aparte, dar singurul lucru ieșit din comun este că nu avem suporteri în tribună. În rest, mi se pare că este la fel. Testările se fac zilnic, de dimineață, teste rapide.

– Cum este să revii la Jocurile Olimpice?

Mă simt foarte bine, mă simt mândru  și bucuros că am reușit să ajung din nou aici, după toate greutățile prin care am trecut. Am avut niște accidentări mai serioase înainte de Jocurile Olimpice de la Rio (2016), care au ridicat anumite semne de întrebare, dar am reușit să trec cu bine peste ele.

– Cât de dificil a fost parcursul până la Jocurile Olimpice, în condițiile în care în ultimii ani ai suferit accidentări, ai trecut prin recuperare și a fost și lockdown-ul, care a pus pe pauză toate sporturile?

A fost foarte greu și solicitant. Cumva, anticipam că va veni perioada aceea de lockdown și mi-am transformat curtea în sală de fitness, ca să-mi pot menține pregătirea. Mă bucur că am reușit să mă antrenez, chiar dacă am stat închiși, dar lipsa antrenamentelor și a competițiilor specifice s-a văzut. Nu am mai avut o perioadă foarte bună de când s-au reluat competițiile, mi-a fost foarte greu să mă readaptez, dar ușor-ușor, mi-am revenit și sper ca mâine să ating din nou apogeul.

Adversarii de la Tokyo, monitorizați atent de către Vlăduț Simionescu: „Am istoricul la fiecare în parte”

– Cum merg antrenamentele la Tokyo? Cât contact ai apucat să ai cu ceilalți judoka?

Am făcut antrenamente aproape zilnic câte două, unul de judo, unul de pregătire fizică. Contact cu adversarii nu prea am putut să luăm, pentru că programările au fost foarte bine făcute, sala a fost pusă la dispoziție pentru fiecare națională în parte. Dar asta nu este o problemă, cunosc toți oamenii din categorie, am istoricul la fiecare în parte, scris chiar la mine în telefon.

– Ce poți spune despre primul adversar, Ali Omar?

Sincer, este singurul despre care nu pot spune foarte multe, pentru că s-a calificat pe cotă sau wild-card. Dar fiecare adversar în parte este important și trebuie tratat ca atare, dar nu cred că va fi o problemă.

Vlăduț Simionescu, plin de entuziasm la Jocurile Olimpice

– Din punct de vedere fizic și psihic, cum te simți față de 2012?

Mă simt mult mai bine față de 2012, atât fizic cât și psihic, am muncit mult în ultimele două-trei luni de zile, simt că am muncit cu folos și psihic, nu am fost niciodată atât de motivat și de limpede până acum. Sunt încrezător că mâine va fi o zi bună și cred că pot să fac o surpriză în concursul de mâine.

Îmi doresc să fac un rezultat bun, pentru ca acest sport să fie un pic mai vizibil și să reușesc să fiu un exemplu sau un model pentru copii, să pot să-i determin să încerce acest sport.

– Cât de mult contează mentalul, în judo?

Este unul dintre factorii decizionali. Cine stă mai bine psihic, cu siguranță are câștig de cauză.

La Jocurile Olimpice sunt unii sportivi favoriți, dar nici ei nu sunt siguri pe poziția lor. La noi (n.r. – la judo), surprizele sunt foarte mari și des întâlnite. Cine stă mai bine cu psihicul și-și dorește mai mult, acela are și câștig de cauză, automat.

– Ce poți spune despre Teddy Riner?

Eu am avut trei meciuri cu el, de două ori m-am descurcat onorabil. Nu am prea multe ce să zic, este emblema judo-ului mondial la ora de față, cel mai titrat din toate categoriile, dar și el a pierdut în ultimul an și jumătate trei meciuri, și el este de învins. Oricine poate să piardă.

Vlăduț Simionescu, ofertat de federații străine

– Legat de forța mentală, ai vreun ritual anume care-ți dă forță?

Ascult muzică, sunt pasionat de cea mai tradițională și mai „de jale”. Ascult Subcarpați, Surorile Osoianu, Lupii lui Calancea, Nicolae Botgros, Vasile Șeicaru.

– Fiind un spirit tradiționalist, probabil că acesta este și motivul pentru care nu ai plecat din România, nu? Ai declarat că ai avut oferte din alte țări.

Am avut oferte și din alte țări, să merg să-i reprezint, dar am rămas cu sufletul. Mi-am zis că trebuie să fac performanță pentru țara mea, ca să nu-mi pară rău, apoi. Deși, din păcate, așa cum a spus și Ana (n.r. – Ana Maria Popescu – Brânză), sportul nu este foarte susținut în România, pe cât ar trebui.

– Încă ai o vârstă bună pentru a face performanță în judo și după Tokyo. Ai în vedere și Olimpiada de la Paris?

Nu mă opresc aici, cu siguranță voi mai rămâne în circuit până la Paris, chiar dacă mă calific sau nu. În acești trei ani, cu siguranță voi mai concura, pentru ca în momentul în care mă voi retrage, nu vreau să am resentimente că ar mai fi mers să fac performanță sau să încerc o calificare. Vreau să fiu împăcat cu mine.

– Ai suferit accidentări la ambii genunchi. În prezent, cum ești?

Sunt bine, deși mai sunt momente când mai dau câte un semnal de alarmă. Ori pentru că-i suprasolicit, ori de la vreme. Dar în general, la antrenamente este bine.

Judo-ul românesc, pe muchie de cuțit din punct de vedere al finanțărilor

– Vorbea Ana Maria Popescu despre problemele din sport, toată lumea vorbește și le cunoaște. Dar în judo, cum este?

Teoretic, a mai evoluat în bine, a venit domnul Gușă, s-au adus niște finanțări, am avut bani de turnee, de pregătire, doar că de la un punct, s-au terminat și banii. Cred că toată lumea știe că bugetele la sport au fost recalculate și s-au tăiat finanțări. Automat, și la noi a devenit mai greu.

Am avut noroc de colaborarea cu Japonia, pentru că am putut face stagii de pregătire pe cheltuiala lor și acest lucru ne-a ajutat foarte mult. Trebuie să le fim și lor recunoscători. Chiar mi-aș dori să lupt bine mâine, ca să-i răsplătesc și pe ei, pentru că au fost aproape de noi. Dar repet, sportul românesc nu este finanțat așa cum ar merita, de fapt.

– Sunt perspective pozitive în judo, legat de tinerii sportivi? Vin noi talente din spate, pentru următoarele competiții majore?

Sincer să fiu, da. Eu am așteptări mari pentru ciclul următor, sunt 6-7 băieți care promit multe, care arată din ce în ce mai bine, de la concurs la concurs și care vor atenta asupra calificării, la Paris. Și cred că cel puțin 3-4 dintre ei se vor califica, inclusiv Alexandru Raicu, calificat la Jocurile Olimpice de la Tokyo. Este tânăr, în vârstă de 24 de ani, cred că se va califica la Olimpiada de la Paris. Judo-ul românesc are acoperire și potențial pentru următoarele două cicluri olimpice.

– Cu ce greutate intri în concurs?

Voi avea cântarul la ora 20:00, mă aștept la sub 160 de kilograme, undeva la 157-158. Mă simt bine, chiar ieri la antrenament spunea și Raicu, partenerul de antrenament, că nu m-a mai văzut într-o formă atât de bună.

Vlăduț Simionescu, în pregătire pentru turneul de judo de la Tokyo (VIDEO)