"Avem ca premier un om tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu": Cioloș a îmbrăcat copiii din Jilava și Ferentari, dar niciunul nu știe asta, "căci așa a fost înțelegerea"

Fostul consilier pentru integrare socială și problemele romilor în Cabinetul Cioloș, Valeriu Nicolae, povestește într-un articol pentru Dilema Veche o întâmplare de iarna trecută care îl are în prim-plan pe șeful Executivului tehnocrat.

Nicolae își amintește că în ajunul Crăciunului, anul trecut, a primit un telefon, iar interlocutorul, cu un accent ardelean, i-a indicat să meargă la biroul său, unde va găsi „ni;te pachete” pe care să le împartă copiilor nevoiași.

Neștiind de la început cu cine vorbește, fostul consilier încearcă să se lămurească întrebând care birou, nici prin gând netrecându-i că ar putea fi “The Dacian”.

“Salut, ce faci? / Bine. / Eşti încă în Bucureşti? / Da… / Lucrezi şi zilele astea? / Da. Sînt deja un pic confuz. Are un accent de ardelean care îmi este vag cunoscut. Am nişte pachete în biroul de lîngă biroul meu, poţi să le iei să le dai copiilor care au nevoie. Am cărat, cu vreo două ore în urmă, de la subsolul unei librării, vreo 50 de pachete de la Shoe Box pe care plănuiesc să le duc în Jilava. Librarul era turc şi nu avea accent ardelean, ma ajutat să car pachetele la maşină şi sigur ştie că nu mai am loc în autoturism. Sînt chiar confuz, sînt trezit de la 6 şi am prestat la cărat pachetele vreo 45 de minute. Maşina mea e plină ochi.

Care birou? Mă gîndesc să îi zic că la noi se zice pivniţă, nu birou, dar mă abţin. Cu greu. O pauză. Sînt Dacian. / Care Dacian? / Dar cîţi Dacieni ştii? Încet-încet, se încălzeşte neuronul. Piticii sînt fericiţi, aşa că mă scap protocolar: Aaaaaa – The Dacian? Rîde. Îmi zice că vrea să doneze nişte bani pentru puştii care au nevoie – îndeajuns cît să rezolv nevoile de iarnă pentru vreo douăzeci de puşti. Mă ofer galant să îl împrumut de cîţi bani este nevoie, nu de alta, dar nu avem cum să ne vedem, că el o arde prin Ar­deal. Pînă la urmă, îşi donează, practic, tot salariul. Rîd şi îi spun că pot să joc rolul Isaurei. Şi că presa o să poată scrie că ţiganii îl au la mînă pe prim-ministru, care le datorează zeci de milioane. E Crăciun şi am face fericite o mulţime de televiziuni care ar putea să aibă ditamai „ştirile şocante“. Rîde şi el”, povestește Valeriu Nicolae despre gestul premierului.

Din banii donați de Dacian Cioloș au fost cumpărate mai multe haine de iarnă pentru copiii din Jilava și Ferentari.

“Nu ştie nici unul asta, căci aşa a fost înţelegerea”, spune fostul său consilier după mai bine de jumătate de an de la această întâmplare fericită pe copiii care nu au tremurat de frig încă o iarnă.

“Probabil o să se bosumfle că am scris aici. Dacă aş verifica cu el, cel mai probabil mi-ar spune că nu ar vrea, dar că nici nu poate să-mi impună ce să scriu şi ce să nu scriu. Avem ca premier un om tare, tare bun şi, din păcate, prea puţini o ştiu”, conchide Valeriu Nicolae.