Povestea fascinantă a seifurilor ascunse de un secol în Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” din Botoșani. Nu pot fi vizitate decât în prezența angajaților pentru ca există un pericol

Printre frumoasele clădiri încărcate de istorie ale Botoșaniului se numără și Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu”. Puțini știu însă cu aceasta funcționează astăzi în vechea clădire a Băncii Naționale, fiind trecută în folosința Consiliului Județean Botoșani în 2004.

Clădirea a fost construită în anul 1926, fiind opera arhitectului Radu Dudescu, și este inclusă în lista monumentelor istorice.

La acel moment, povestesc jurnaliștii de la Monitorul de Botoșani, instituțiile județene ale Băncii Naționale au fost desființate; patru ani mai târziu, CJ al municipiului amintit a achiziționat și corpul secundar unde a funcționat fosta Bancă Agricolă.

Seifurile băncii în care sunt ținute cărțile bibliotecii conțin la rândul lor o istorie fascinantă

Astfel, două seifuri vechi rămase de la Banca Națională păstrează cu aceeași sobrietate, un alt tip de patrimoniu: sunt pline de rafuri cu cărți a căror valoare nu poate fi estimată pecunioar.

Cele două – relatează publicația citată – unul mare și unul mic, sunt  situate la parterul clădirii, ambele purtând marca Milner Safe Company, o firmă înființată la începutul secolului al XIX-lea, de către Thomas Milner.

Încuietorile seifurilor sunt realizate cu cea mai înaltă măiestrie a timpul respectiv de renumita firmă de specialitate Chatwood, care, în 1956 a fuzionat cu Milner Safe Company.

Dacă seiful ar fi închis, o persoană ar avea aer doar pentru o zi

Seiful mare are un singur rând de chei; chiar dacă este funcțional, azi adăpostește doar valori culturale: „A fost amenajat un depozit de carte pentru sala de lectură. Spațiul respectiv este fructificat și găzduiește o parte din documentele sălii de lectură”, a precizat pentru Monitorul de Iași Ersilia Iacob, managerul Bibliotecii Județene.

„Noi intuim că seiful a fost prevăzut în construcția inițială, în 1926, ca parte integrantă a întregii clădiri. Adică de la bun început a fost proiectat în locul în care se află”, a subliniat aceasta.

Având în vedere vârsta seifului mare dar și faptul că o persoană închisă în seif ar avea oxigen doar pentru 24 de ore, folosirea în siguranță necesită impune măsuri speciale de precauție: vizitatorii bibliotecii sunt în permanență însoțiți și avertizați iar angajații au fost instruiți asupra riscurilor din spațiul respectiv.

Seiful mare este folosit de vizitatorii și angajații bibliotecii doar cu ușa deschisă permanent

O altă măsură de siguranță este menținerea permanentă a ușii larg deschise, cu cheia în exterior.

Aceste lucru este necesar pentru că, în interiorul seifului, cu ușa închisă etanș, teleoanele mobile rămân fără semnal, făcând imposibilă comunicarea cu exteriorul.

Cât despre seiful cel mic, acesta este dotat cu trei sisteme de închidere dar nu poate fi utilizat deoarece lipsesc cheile pentru a fi deschis.