Tradiția pe care puțini nași o cunosc / Ce se face cu lumânarea de botez

Tradiția pe care puțini nași o cunosc / Ce se face cu lumânarea de botez
Foto: Pixabay

Aprinderea lumânărilor în timpul ceremoniei de botez pentru un copil este un simbol al Luminii lui Hristos, care este cunoscută ca Lumina Lumii. Se crede că lumânarea oferită lui Dumnezeu de copil, prin intermediul nașilor, este prima lor ofrandă. Prin urmare, este de preferat ca lumânarea să fie realizată din ceară pură.

Lumânarea de ceară servește ca o reprezentare a impecabilității și inocenței albinelor, care lucrează neobosit și în colaborare. Ca atare, servește drept exemplu pentru cei care sunt noi în credință. Se crede pe scară largă că această puritate unică pentru albine poate fi transferată unui nou-născut prin întoarcerea la Isus Hristos.

Ce simbolizează lumânarea de botez

Decorarea lumânării de botez este o practică obișnuită. În mod tradițional, lumânările erau împodobite cu busuioc și flori, mai ales dacă era o fată care se boteza. Lumânarea a fost înconjurată de o „crâșmă”, care este o pânză albă care se folosește și pentru a înveli nou-născuții imediat ce sunt scoși din cristelniță de nașă. Se credea că lungimea crâșmei ar trebui să fie egală cu înălțimea unei persoane cu mâna ridicată. Nașul era responsabil pentru furnizarea lungimii corecte, deoarece se credea că copilul riscă să intre în viața de apoi gol dacă lungimea hanului era incorectă.

Simbolistica crâșmei este încă păstrată și în prezent cu ajutorul oricărui material alb care se pune în jurul lumânării de botez, precum tul sau batist. Acestea reprezintă haina nevinovăției.

„Nu se cuvine a ţine focul cu mâna goală, şi de aceea se pune un cumaş (stofă, brocard) de rochie sau un şeluţ”, prevăd datinile poporului român. Concret, aceasta trebuie aprinsă la masa care se dă în cinstea copilului care tocmai a fost creștinat, scrie stiripesurse.ro.

Ce se face cu lumânarea de botez

Ulterior, se poate duce în lăcașurile de cult pentru a fi folosită la confecționarea altor lumânări. Unele persoane aleg să o păstreze în casă, preoții îndemnându-i pe părinți să o aprindă atunci când merg cu bebelușul la împărtășit.

Lumânarea de la botez poate fi aprinsă în casă la nevoie sau la bucurie. De asemenea, nașii și părinții obișnuiesc să o aprindă la fiecare aniversare a celui mic. Se spune că în cazul creștinării unei fetițe, lumânarea trebuie să stea aprinsă timp de 3 zile ca micuța să aibă parte de un soț bun la maturitate.

În unele regiuni din țară, se arde în primele 6 săptămâni de la eveniment ca cel mic să se căsătorească ușor. Se păstrează ca amintire acasă și se poate aduce la Biserică atunci când cel creștinat se cunună.