În fiecare an Mădălin Ionescu și familia lui aleg să se întoarcă în Grecia, locul care le-a devenit atât de familiar. Vacanțele lor nu mai sunt doar despre relaxare, ci și despre bucuria de a regăsi aceleași locuri cu un sentiment de apartenență.
Chiar și după atâtea vizite, reușesc să observe detalii noi care îi surprind de fiecare dată. Nici minivacanța de 1 Mai nu a fost diferită, pentru că un detaliu aparent banal le-a atras din nou atenția.
Pentru Mădălin Ionescu și familia sa, Grecia a devenit o alegere constantă, revenind de fiecare dată cu aceeași plăcere. Fiecare escapadă le oferă liniștea și relaxarea pe care le caută. De 1 Mai, au ales din nou Halkidiki, una dintre destinațiile lor de suflet.
Acolo s-au bucurat de peisaje spectaculoase și de ritmul calm al vieții locale. Ca de fiecare dată, au împărtășit experiența și cu urmăritorii din mediul online. Au vorbit deschis atât despre impresii generale, cât și despre costuri. Dintre toate observațiile, un detaliu aparent banal a ieșit în evidență, prețul gyrosului, care pare să fi rămas surprinzător de constant.
„Mi se pare fascinant faptul ca de 15 ani, de când mergem frecvent în Grecia, chiar de mai multe ori pe an, în 90 la sută din cazuri gyros-ul și-a păstrat prețul: 5 euro. E ca o unitate de măsură a nivelului de trai al grecilor.
Gyros nu e doar un produs alimentar. E un reper social. Povestea lui începe, paradoxal, nu în Grecia modernă, ci în Imperiul Otoman. Strămoșul direct este döner kebab, carne gătită pe un ax vertical rotativ, o tehnică apărută în Anatolia secolului XIX.
Din același ADN culinar se trag și shawarma ( așa scriu arabii), în Orientul Mijlociu, și variantele balcanice. Dar ceea ce au făcut grecii după anii ’20 ai secolului trecut, odată cu schimburile masive de populație dintre Grecia și Turcia , a fost o transformare profundă. Au înlocuit mielul predominant cu porc sau pui. Au adăugat pita. Au pus cartofi prăjiți în interior (gest aproape revoluționar pentru puriști). Au creat sosul tzatziki. Și au transformat un preparat de influență turcească într-un simbol național.
Gyros-ul nu e doar mâncare. E un fenomen cultural și social. În timp ce în România prețurile alimentelor cresc de mai multe ori pe an, inclusiv în restaurante, uneori haotic, în Grecia există un prag psihologic. Gyros-ul nu trebuie să sară peste o anumită limită.
De ce? Pentru că gyros-ul este echivalentul unei mese accesibile pentru toată lumea: muncitorul de pe șantier, studentul fără bani, turistul grăbit, pensionarul, dar este mâncat cu mândrie și de bogătași sau de politicieni.” se arată într-o postare pagina sa pe Facebook.