Ce a învățat Marian Godină despre România după ce „a petrecut trei luni mâncând zilnic două linguri de orez și una de fasole”. Replică pentru cei care spun că „aici nu mai e de trăit”

Marian Godină a dat de înțeles că și-a schimbat percepția despre România de când a fost nevoit să stea trei luni în Republica Dominicana, pentru filmările la Survivor, fără minime condiții de trai. Godină crede acum că avem multe facilități și confort și ar trebui să fim recunoscători, căci mulți alți oameni pe lumea asta nu au. În comentarii, părerile au fost împărțite.

Concluzia lui Marian Godină după ce a stat fără nimic 3 luni în Dominicana

„Am petrecut trei luni mâncând zilnic două linguri de orez și una de fasole, având de îmbrăcat doar două tricouri și două perechi de pantaloni scurți.

În tot timpul ăsta m-am spălat doar în mare, fără niciun fel de detergent sau deodorant.

În unele dimineți fierbeam niște apă de cocos și o beam pe post de ceai, deși era oribilă.

Nu am avut telefon, internet, facebook, instagram. Nimic.

Atât cât am stat de vorbă cu locuitorii din Dominicană, nici ei nu o duceau foarte bine, cu niște salarii situate între 300 și 500 de euro considerate mari și cu prețuri ca la noi sau chiar mai mari.

Când am revenit acasă, mi s-a părut incredibil ca dimineața să apăs pe un buton și să se umple o cană cu cafea proaspătă și aromată, să deschid frigiderul de unde să-mi pot lua tot ce vreau eu, iar apoi să-mi beau cafeaua uitându-mă pe internet.

În primele zile acasă, am mers la un restaurant ca să îmi îndeplinesc poftele pe care le tot avusesem. Mi-am comandat o ciorbă de fasole cu afumătură cu ceapă roșie, iar ca desert niște papanași. De băut mi-am luat o sticlă de apă minerală foarte rece.

Până la restaurant mersesem cu mașina proprie, în haine curate, după ce mă dădusem cu un parfum pe care dădusem vreo 150 de euro sau 200. Făcusem înainte un duș cu apă fierbinte și mă spălasem cu gel de duș, iar când am ieșit m-am șters cu un prosop enorm, alb și parfumat.

În timp ce mâncam ciorba, fără să îmi doresc asta, am auzit discuția dintre doi bărbați de la o masă alăturată, cu mult mai îmbelșugată decât a mea, iar unul dintre ei spunea așa:

-Au distrus ăștia tot, aici nu mai e de trăit!”, a scris Marian Godină, pe Facebook.

Ce cred internauții despre constatările lui Godină

În comentarii, părerile au fost împărțite.

Cineva, de exemplu, l-a acuzat de naivitate și chiar că insultă inteligența oamenilor:

„Postarea asta este o mostră perfectă de cum o experiență personală, privilegiată, este transformată într-o lecție de morală pentru cei care îndrăznesc să fie nemulțumiți. Să o desfacem.

În primul rând, cine își permite să dispară trei luni? Cine își permite să stea într-o țară tropicală, mâncând orez și fasole, spălându-se în mare, fără să producă nimic, fără să muncească, fără să plătească rate, fără să aibă grija faptului că mâine trebuie să fie la job? Un om care are resurse. Un om care a avut o carieră stabilă, foarte probabil în sistemul public, cu o pensie specială care îi permite luxul ăsta pe care el îl numește „simplitate”.

Să nu uităm cine este autorul: un fost polițist, simbol al unui sistem care a produs inegalități uriașe. Un sistem în care unii ies la pensie la 45 de ani cu venituri consistente, în timp ce alții, care au cotizat toată viața, primesc pensii de mizerie. Asta nu e o judecată la persoană, e o constatare structurală.

În al doilea rând, hai să vorbim despre România reală, aia pe care el o regăsește și pe care o judecă prin filtrul unei experiențe individuale de trei luni.

Statul român este unul dintre cele mai îndatorate state din Europa raportat la PIB. Datoria publică a explodat în ultimii ani. Populația este și ea îndatorată până la gât. Românii plătesc cele mai mari dobânzi la credite din Uniunea Europeană.

Ratele la bănci sunt o povară uriașă pentru familii care câștigă 3000-4000 de lei pe lună și plătesc 2000 de lei pe o garsonieră de 30 de metri pătrați. Prețurile la alimente, la energie, la combustibil sunt la nivel occidental, în timp ce salariul minim este încă o rușine. Sistemul medical este la pământ: spitale fără apă caldă, fără medicamente, fără personal suficient. Sistemul educațional produce analfabeți funcționali pe bandă rulantă. Infrastructura este o glumă proastă. Iar corupția este endemică.

Ăsta e contextul în care doi oameni stau la o masă de restaurant și spun că „aici nu mai e de trăit”. Și nu, nu o spun pentru că sunt nerecunoscători. O spun pentru că sunt epuizați. Pentru că simt pe pielea lor, zi de zi, că statul le ia banii și nu le dă nimic în schimb. Pentru că văd cum prețurile cresc mai repede decât salariile. Pentru că știu că, dacă se îmbolnăvesc grav, sistemul îi va trata ca pe niște cerșetori. Pentru că știu că, dacă vor sta în chirie toată viața și nu vor moșteni nimic, copiii lor nu vor avea nicio șansă să-și cumpere o locuință.

Să vii tu, după trei luni de „simplitate” într-o insulă, și să tragi concluzia că oamenii sunt nerecunoscători pentru că au apă caldă și cafea la un buton, este, în cel mai bun caz, o naivitate. În cel mai rău caz, este o insultă.

Oamenii nu sunt nemulțumiți pentru că nu au ce mânca sau pentru că nu au cu ce se spăla. Sunt nemulțumiți pentru că trăiesc într-o stare de stres financiar cronic, într-o țară care le cere mult și le oferă puțin. Sunt nemulțumiți pentru că simt că muncesc doar ca să plătească taxe și dobânzi, nu ca să trăiască. Sunt nemulțumiți pentru că văd cum alții, conectați la sistem, o duc mult mai bine decât ei, fără să fi muncit mai mult sau mai bine.

Faptul că tu ai reușit să evadezi trei luni din realitatea asta și să te întorci cu o lecție de viață despre cum să fim recunoscători nu anulează realitatea. Dimpotrivă, o confirmă. Ai putut pleca pentru că ai avut cu ce. Iar cei care au rămas aici, în tranșeele facturilor și ale ratelor, au tot dreptul să fie furioși.

Nu e vorba despre cafeaua de dimineață sau despre prosopul alb și parfumat. E vorba despre faptul că oamenii simt că li se fură viitorul, iar cineva le spune că ar trebui să fie recunoscători pentru că au apă caldă. Asta nu e lecție de viață. E o formă de dispreț”.

În schimb, altcineva i-a dat dreptate lui Godină și a povestit cum e situația în Filipine, în comparație cu cea din România:

„Nu sunt Marian Godina, si nici nu am fost 3 luni intr-o experienta de viata intr-o Tara in care se traieste mult, mult mai greu decat in Romania.

In Ianuarie 2016 am avut posibilitatea de a merge in Filipine ( Manila si Manapla ) cu munca timp de 1 luna .

Firma din Romania la care eram angajat in acel timp a avut mai multe contracte in Filipine, construiam parcuri cu Panouri Fotovoltaice , zeci de Hectare.

Am avut 1000 colegi Filipinezi.

Acei colegi Filipinezi executau manual toata lucrarea pana sa ajungem noi din Europa cu utilaje si aparatura performanta de munca , cand au vazut Stivuitoarele se mirau de parca ar fi cine stie ce minune, utilaje care pentru noi sunt o normalitate.

Noi cei din Romania ( Europa ) castigam 11 € / ora + cazare gratis la Hotel .
Colegii din Filipine castigau 8 Dolari / zi.
😯

Locuintele din Oras erau cat decat decente insa locuintele de la Tara erau precum Cotetele de porci din Romania 😯☝️

Mancarea era cam aceeasi pret in Filipine ca si in Romania , ptr mancarea decenta care si noi Romanii o puteam manca acolo.

Ex. O portie Cordonblu cu orez costa 4,5 $ , mancare care era doar ptr turisti , deci daca Filipinezii castigau 8 $ / zi.

Mancarea obisnuita pe care Filipinezii si-o permiteau era mațe de Gaina , cap de Gaina, picioare / unghii de Gaina facute la gratar, supe la plic , orez simplu doar fiert, si fructele exotice care le produceau ei.

Sucuri care ei i-si permiteau sa le cumpere erau doar Sucul la Plic , in comparatie cu Romania in care ne cumparam baxuri de sucuri si de apa , Sampon la plic ca acum 20 de ani in Romania.

Barul din Sat era precum cotetul cu Țarc de gaini din Romania , 2 Boxe mari cu o muzica tare care se auzea in tot Satul , muzica care era pusa cu caseta video si un TV mare , color dar defapt numai color nu se putea numii acel TV.

Colegii din alt santier care era la o dista ta de 100 km de noi , erau tot timpul insotiti de paza angajata , atunci cand mergeau la cumparaturi , era riscul de a fi sechestrati fiind Europeni si apoi sa se ceara bani ptr eliberarea lor .

Taxiurile erau Motorete cu ataj in care se inghesuiau sa intre cat mai multi .

Reguli de circularie 0 , semafoare am vazut doar in Manila fiind Capitala Filipinei.

Treceri de pietoni 0 .

Aer poluat insuportabil, galagie si mizerie prin Orase .

Prostitutie Infantila / minori 12 – 13 ani 😡🙈

Si lista continua cu cele vazute si traite timp de 1 luna de zile in Filipine, tin sa specific ca dupa programul de munga si in

Wekeend calatoream foarte mult ptr a vizita si a vedea traiul de acolo.

Filipine este Tara in care nu-mi doresc nici o data sa mai merg .

Dupa ce m-am intors din Filipine am inteles cat de frumos este si cat de bine se traieste in Romania in comparatie cu alte Tari”.