Incediul de la Cernobîl s-a reaprins. Radiațiile, din nou la cote înalte

Pompierii luptă în continuare, de mai bine de o săptămână, să controleze incendiile care ard pădurea de pe teritoriul abandonat din jurul uzinei nucleare din Cernobâl, unde, în prezent, nivelurile de radiații sunt considerabil mai mici decât au fost imediat după accidentul din 1986, dar prezintă totuși riscuri.

Nivelurile de radiații din apropierea focurilor sălbatice au crescut în continuare, vântul suflând spre zonele rurale ale Rusiei și Belarusului în cea mai mare parte a săptămânii trecute.

Focurile sălbatice izbucnesc deseori, dar flăcările ce ard iarba uscată și pădurile de pin, după o iarnă caldă și uscată, sunt cu mult mai mari decât incendiile tipice din zona Cernobîl.

Vineri, vântul s-a deplasat spre Kiev, capitala Ucrainei cu o populație de aproximativ trei milioane de locuitori, dar autoritățile spun că nivelul de radiații este încă normal în oraș.

Comunitatea internațională a intrat în alertă după ce șeful interimar al serviciului de inspecţie ecologică, Egor Firsov, a anunțat pe Facebook o creştere peste nivelul obişnuit a radiaţiilor în epicentrul incendiului. Drept dovadă el s-a filmat în timp ce măsura radiațiile cu un detector, ce afişa un nivel de radioactivitate de 16 ori mai mare decât normalul.

În replică, Serviciul de stat pentru situaţii de urgenţă, a declarat că nu s-a înregistrat nicio creştere a nivelului radioactivităţii.

De-a lungul timpului, radiațiile s-au infiltrat în sol, unde au fost absorbite de rădăcinile copacilor și alte plante, aducându-le ulterior la suprafață și răspândind apoi particulele radioactive prin fumul degajat de incendiu.

„Principalul risc cauzat de incendii vine din inhalarea, prin fum, a unor mici particule radioactive aruncate cu ani în urmă din nucleul deschis al reactorului de la Cernobâl. Avem norocul că avem măsuri de carantină în vigoare acum. Oamenii stau acasă, merg mai puțin și poartă măști, din cauza amenințării coronavirusului”, a declarat Olena Miskun, expertă în poluarea aerului, scrie The New York Times.

Până în prezent, incendiile au ars peste 8.600 de acri în ultima săptămână.

Sâmbătă, aproximativ 400 de pompieri, 100 de motoare de pompieri și mai multe elicoptere au fost dislocate în zona de excludere.

Potrivit centrului de stat al radiațiilor și siguranței nucleare, fumul contaminat ar putea ajunge la Kiev în acest weekend. Cu toate acestea, nivelul de radiații din aer este considerat sigur.

Explozia de laCernobîl, cel mai mare accident nuclear

Reactorul numărul 4 al centralei de la Cernobîl a explodat pe 26 aprilie 1986, în urma celui mai mare accident nuclear. Sute de mii de oameni au fost evacuați, iar o zonă de circa 2.000 de kilometri pătrați a rămas abandonată. Autoritățile URSS au ascuns dimensiunile catastrofei și au încercat să țină la secret nivelulde radiații la acel moment, astfel încât nu au fost puse în aplicare măsuri care ar fi putut fi luate pentru a preveni efectele devastatoare ale radiațiilor asupra populației.

După dezastrul de la Cernobâl din 1986, autoritățile au creat o zonă din jurul uzinei cunoscută sub numele de Zona Alienării, un cerc cu o rază de aproape 18 mile, închis cu sârmă ghimpată. Accesul în zonă este permis doar muncitorilor care gestionează situl și turiștilor care efectuează excursii ghidate.

Acum, oficiul guvernamental responsabil cu zona încearcă să protejeze infrastructura critică din zona Cernobâl, cum ar fi fabrica în sine și așa-numitele „morminte” sau parcări ale camioanelor abandonate, puternic contaminate, care au rămas din dezastrul inițial.

Zona de Alienare este un peisaj înspăimântător de sate abandonate, echipamente „morminte”, câmpuri goale și păduri dense de pini și mesteacăn, păstrate ca un experiment în atenuarea dezastrelor nucleare. Ideea era să limiteze, prin izolare, letalitatea radiațiilor.

Astăzi, pericolul este minim. Mai exact, oamenii de știință spun că nivelul mediu de radiații din zonă este de aproximativ un sfert la fel de nociv pentru sănătatea umană, așa cum a fost imediat după explozie. Elementele radioactive se degradează la intervale previzibile, numite timpuri de înjumătățire, care pot varia. Perioada medie de înjumătățire a particulelor la Cernobîl este de aproximativ 30 de ani.