Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor (MTIC) a lansat în consultare publică, la începutul lunii august, proiectul de Lege privind adoptarea unor măsuri referitoare la infrastructuri informatice și de comunicații de interes național și condițiile implementării rețelelor 5G.
Proiectul a atras un larg interes public, generând și numeroase controverse. Probabil cea mai importantă dintre acestea privește faptul că legea nu prevede criterii tehnice clare de autorizare a furnizoriilor tehnologiei care va fi utilizată în dezvoltarea rețelelor 5G din România. Astfel, autorizarea furnizorilor ar urma să se facă prin decizie a primului ministru, în baza unui aviz conform al CSAT. Acest aviz va fi fundamentat pe evaluări din perspectiva amenințărilor și vulnerabilităților la adresa securității naționale și/sau a apărării naționale. Emiterea unui aviz negativ va conduce automat la respingerea de către primul ministru a solicitării depuse de respectivul furnizor.
Absența unor criterii măsurabile și clare in proiectul de lege a condus la apariția unui sentiment de impredictibilitate, atât pentru furnizori, cât și pentru operatorii din domeniul telecom. Nu se cunoaște dacă cineva va fi exclus sau nu, ce ehipamente deja instalate ar trebui înlocuite în următorii 5 ani, planurile de afaceri fiind deja puternic impactate în așteptarea formei finale a proiectului și a clarificărilor autorităților. Dincolo de impactul pentru industria telecom, eventuala păstrare a formei actuale a proiectului și interpretarea ulterioară de către autorităti a prevederilor sale în sensul excluderii unui anumit furnizor de tehnologie de telecomunicații din dezvoltarea rețelelor 5G ar crea, în absența oricărei evaluări tehnice și raportări la standardele internaționale în domeniu, un precedent periculos.
Ce s-ar întâmpla mâine în domeniul telecom prin raportare la o companie sau la anumite companii, s-ar putea repeta pe viitor și în alte domenii cu relevantă strategică, precum sectorul energetic, sau cel al transporturilor. Din acest motiv, dincolo de relevanța directă pe care o are pentru industria telecom, proiectul poate genera un sentiment de nesiguranță investițională pe termen lung și să reducă atractivitatea României pentru numeroși investitori internaționali, în special pentru cei din afara spațiului UE. O astfel de evoluție ar fi cu atât mai de nedorit în actualul context economic global, extrem de dificil, în care fiecare stat caută soluții de susținere a investitoriilor pentru a consolida procesul de revenire a economiilor naționale.
Articol sustinut de Huawei