Bucureștiul și criza parcărilor: prea multe mașini, prea puține locuri

În București, parcarea a devenit sport urban de supraviețuire. Locurile reglementate sunt insuficiente, iar trotuarele, spațiile verzi și chiar intersecțiile au fost transformate în parcări improvizate. Cu 1,4 milioane de autoturisme înmatriculate doar în București și doar 237.000 de locuri de parcare de reședință, Capitala se află într-un dezechilibru cronic, care afectează zilnic atât șoferii, cât și pietonii.

Bucureștiul în comparație cu alte capitale

Situația devine mai clară dacă punem datele în paralel cu orașe de dimensiuni similare:

• Viena – are aproximativ 735.000 de mașini înmatriculate și peste 700.000 de locuri de parcare reglementate. Raportul este aproape de 1:1, iar sistemul de zonare tarifară face ca locurile să fie folosite eficient.
• Varșovia – are peste 1,6 milioane de autoturisme și aproximativ 650.000 de locuri de parcare. Raportul este de circa 1 loc la 2,5 mașini.
• București – 1,4 milioane de mașini și doar 237.000 de locuri reglementate, adică un loc la aproape 6 mașini.

Diferența este uriașă: acolo unde Viena sau Varșovia au gândit sisteme centralizate, Bucureștiul funcționează pe improvizații și fragmentare administrativă.

De ce nu funcționează improvizațiile

Majoritatea locurilor din București sunt la sol, amenajate între blocuri sau pe marginea străzii. Lipsesc parcările subterane și sau parcările multietajate, iar proiectele de tip park&ride au rămas la stadiu de pilot și oricum prea puține pentru un oraș ca Bucureștiul. Fragmentarea administrativă adâncește problema: fiecare sector gestionează separat parcările de reședință, iar Primăria Generală administrează cele centrale. Fără o viziune unitară, nu există o strategie coerentă de dezvoltare.

Ce a funcționat local

Unele administrații au reușit să aducă mai multă ordine. În Sectorul 3, de exemplu, primăria a reușit să amenajeze aproximativ 80.000 de locuri de parcare de reședință, adică o treime din totalul Bucureștiului. Acestea au fost amenajate și reorganizate în ultimii ani, ceea ce a redus presiunea pe trotuare și a adus mai multă predictibilitate pentru locuitori. Este însă o excepție, nu regula.

Bucureștiul are un raport de un loc de parcare la șase mașini, unul dintre cele mai slabe din Europa. Diferența față de Viena sau Varșovia nu este doar de cifre, ci de strategie: acolo s-a investit constant, la noi s-a improvizat.

Exemplele europene arată că problema nu se rezolvă prin trasarea a câtorva locuri la sol, ci prin investiții mari și reguli clare. Până atunci, Capitala va rămâne un oraș al parcărilor „la întâmplare”, unde trotuarele și spațiile publice sunt sacrificate pentru a compensa lipsa unei politici urbane reale.