CASS, o poliță RCA încheiată cu un asigurător falimentar. Cât costă să fii bolnav în România

De la 1 august, Ministerul Sănătății va elimina coasigurarea prin care persoanele fără venituri beneficiau de servicii medicale din sistemul public de stat. Astfel, în caz de îmbolnăvire, românii care nu plătesc CASS vor trebui să-și plătească pentru a beneficia de servicii medicale.

Coasigurarea, așa cum a fost definită de lege, permitea soților sau părinților fără venituri, aflați în întreținerea unor salariați care plătesc asigurări de sănătate (CASS) să beneficieze de servicii medicale în sistemul public de sănătate. De această prevedere beneficiau, în special, românii fără venituri sau care, din cauza mediului socio-economic lucrau „la negru”.

România este o țară bolnavă, așa cum arată mai toate statisticile la nivel internațional, iar blocarea accesului la servicii medicale, pentru categoriile de persoane vulnerabile, nu va îmbunătăți lucrurile. Va da bine pe hârtie deoarece, dacă nu vor avea acces la servicii medicale, bolnavii săraci nu vor mai fi înregistrați, iar prolema va fi rezolvată statistic.

Pe de altă parte, trebuie să spunem că, așa cum este conceput, sistemul de asigurări publice de sănătate este o gaură neagră care supraviețuiește din banii românilor. Indiferent cât de mult vor crește cotizațiile CASS, românii nu vor fi mai bine îngrijiți, iar Casa Națională de Sănătate nu va avea suficiente fonduri. Aceasta, din simplul motiv că sistemul este centrat pe instituții, iar nu pe pacient.

Mai exact, indiferent de suma pe care o plătește la CASS, un lucrător român are șanse mari să nu beneficieze de servici medicale în sistemul de stat. Există liste de așteptare pentru investigații, analize medicale, consultații care se întind pe multe luni. Drept urmare, pacienții puși să aștepte câte cinci – șase luni ca să beneficieze de o investigație decontată de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, se orientează către clinicile private și plătesc.

CASS, un RCA încheiat cu un asigurător falimentar

În schimb, așa cum recunoaște chiar ministrul Sănătății, spitalele și clinicile de stat încasează sume uriașe care se duc în cheltuieli administrative care nu au legătură cu pacientul. În acest context, înainte de a pune mai mulți oameni să contribuie, fără să ofere nimic la schimb, Ministerul Sănătății ar trebui să reformeze sistemul de asigurări de sănătate pentru a-l centra pe nevoile pacienților.

Concret, fiecare român asigurat la CASS, cu cardul de sănătate, ar trebui să beneficieze de servicii medicale în orice clinică, de stat sau privată, indiferent de ziua sau ora la care merge. Nu ar trebui să fie pus pe liste de așteptare sau să recurgă la tot felul de artificii legale pentru a beneficia de serviciile pentru care plătește.

Pe de altă parte, într-un interviu, șeful Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, Horațiu Moldovan compara sistemul public de asigurări cu o poliță de tip RCA. Beneficiezi de servicii câtă vreme plătești asigurarea. Cam așa este conceput sistemul public de asigurări de sănătate. Un angajat care a lucrat și a contribuit timp de 20 de ani, pierde toate contribuțiile pe care le-a plătit, dacă este concediat și nu reia plățile CASS în termen de șase luni de la concediere. Mai mult, chiar dacă reia aceste plăți, trebuie să aștepte încă șase luni pentru a beneficia de servicii medicale.

Din punctul acesta de vedere CASS se poate compara cu o poliță RCA. Dar este vorba despre o poliță RCA încheiată cu o firmă de asigurări falimentară, precum City Insurance sau Euroins, care nu-și onorează angajamentele și plătește despăgubiri. Doar că, spre deosebire de ceea ce se petece pe piața RCA, unde un asigurat nemulțumit își poate schimba asigurătorul, în cazul sistemului de sănătate, acest lucru nu este posibil. Chiar dacă nu beneficiază de serviciile pe care le plătește contribuabilul trebuie să cotizeze, mai departe, la asigurătorul falimentar.

Ce se întâmplă cu românii neasigurați la CASS

Românii care nu sunt asigurați în sistemul public de asigurări de sănătate au dreptul la un pachet minim de servicii medicale, de urgență. Mai exact, sunt îngrijiți doar atât timp cât afecțiunea de care suferă poate fi catalogată drept urgență medicală. Ulterior, trebuie să plătească pentru serviciile pe care le primesc în unitățile medicale de stat.

Potrivit informațiilor de pe site-ul CNAS, persoanele neasigurate beneficiază de următoarele pachete pachete minimale de servicii medicale:

• Asistența medicală spitalicească;
• Asistența medicală ambulatorie de specialitate pentru specialitățile clinice;
• Asistența medicală primară;
• Servicii medicale pentru medicina dentară;
• Consultații de urgență la domiciliu și activități de transport sanitar neasistat.

În plus persoanele neasigurate mai beneficiază de serviciile medicale decontate prin programele naționale de sănătate, pentru prevenirea și combaterea cancerului, potrivit legii 293/2022, precum și de pachetul de servicii medicale in asistenta medicala ambulatorie de specialitate pentru efectuare testare pentru virusul hepatitic B, virusul hepatitic C și la gravidă și virusul HIV.

Pacienții care nu plătesc pot fi executați silit

După ce urgența trece, conform procedurilor stabilite birocratic, dacă persoana neasigurată are nevoie de îngrijiri medicale, pe mai departe, trebuie să acopere costurile spitalizării și a tratamentelor medicale. Spitalul va emite o factură care va include un termen de plată, iar pacientul trebuie să se conformeze, fără să poată contesta suma de achitat. În cazul în care nu este de acord să plăteasc, statul poate iniția proceduri de recuperare a datoriilor prin executare silită.

Persoanele fără venituri, neasigurate, pot cere să fie încadrate în programe de asistență socială. La fel pot obține statutul de asigurat în sistemul public de sănătate plătind contribuțiile minime pentru șase luni, retroactiv.

CASS se calculează ca procent, 10% din valoarea a șase salarii minime brute pe economie. În prezent, salariul minim brut pe economie este 4.050 lei. Astfel că valoarea contribuției pe șase luni ajunge la 2.430 lei pentru un an și 1.215 lei pentru șase luni.

Cât costă o zi de spitalizare la stat

Tarifele pentru o zi de internare într-un spital de stat sunt stabilite prin lege. Pentru bolnavii cronici, tariful mediu decontat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) spitalelor din București este de aproximativ 240 de lei pe zi, conform Antena3. Suma nu include costurile cu investigații și analize sau cu tratamentul acordat pacientului. În astfel de cazuri sumele cresc și depășesc 600 de lei pe zi.

În cazul afecțiunilor acute, tariful de decontare este mai ridicat, în funcție de specializare. Pentru intervenții complexe, precum cele de chirurgia cardiovasculară, costurile pot depăși 4.000 de lei pe zi, iar în cazul spitalizării pentru boli infecțioase pot trece de 1.000 de lei pe zi.

Trebuie precizat că majoritatea spitalelor de stat sunt clădiri vechi, construite în urmă cu 30 – 40 chiar 50 de ani, pentru care costurile de administrare sunt uriașe, prin comparație cu clădirile noi.

Pacienții care nu sunt asigurați suportă integral aceste costuri.

Cum se prezintă lucrurile într-un spital privat

Costurile pentru o zi de spitalizare într-un spital privat sunt oarecum similare. Sumele cresc din cauza complexității și calității superioare a serviciilor medicale acordate, dar și a condițiilor de cazare superioare celor din spitalele publice. În plus, clinicile private nu beneficiază de susținerea financiară a diferitelor autorități de stat.

Conform sursei citate mai sus, listele de tarife la spitalele private din București arată că prețurile medii pentru o zi de internare sunt cuprinse între 800 de lei și 2.000 de lei, sume în care, spre deosebire de ceea ce se întâmplă la stat sunt incluse și o serie de servicii și investigații. Costurile cresc în funcție de complexitatea intervențiilor medicale. În cazuri complexe costurile pot sări de 4.000 de lei pe zi.

În cazul pacienților asigurați, acolo unde clinicile private au încheiate acorduri, pacienții beneficiază și de reduceri, în funcție de plafoanele de decontare impue de CNAS. Din păcate acestea nu sunt orientate spre pacient, așa cum arătam mai sus. Astfel că, indiferent de contribuția la CASS, chiar dacă suma acumulată acoperă costurile spitalizării și intervențiilor într-o clinică privată, statul nu va deconta tot.