Dreptul la viață cerut în sălile de judecată. Bolnav de cancer, în luptă cu statul pentru un tratament vital

Un pacient bolnav de cancer a câștigat în instanță compensarea unui medicament neinclus pe lista celor compensate. Nu este pentru prima oară când persoane diagnosticate cu cancer sunt nevoit să acționeze în justiție pentru a avea acces la tratamente sau medicamente vitale pe care statul nu le acordă din proprie inițiativă.

Deși dreptul la viață și la sănătate sunt fundamentale, conform Constituției și Convenției Europene a Drepturilor Omului., statul român nu este tocmai interesat să le respecte. Iar Curtea Constituțională pare că are alte interese – decizia pe declarațiile de avere este un exemplu – decât să impună statului să-și îndeplinească obligațiile ce-i revin pentru protejarea sănătății și a vieții propriilor cetățeni.

În aceste condiții, simplii cetățeni, bolnavii de cancer se adresează instanței pentru a cere să le fie respectate drepturile fundamentale și pentru a avea acces la medicamente și tratamente, multe peste posibilitățile lor financiare. Este cazul unui pacient care suferă de carcinom tiroidian diferențiat avansat (o formă de cancer tiroidian), obligat să se adreseze instanței pentru a obliga Guvernul, Ministerul Sănătății și Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate să includă medicamentul Cabozantinib (Cabometyx) pe lista medicamentelor compensate integral.

Medicamentul este destinat tratamentului pacienților adulți cu acest tip de cancer, avansat local sau metastazat, care nu au răspuns sau nu pot urma terapia standard cu iod radioactiv și a căror boală a progresat după alte terapii. Medicamentul, necesar bolnavilor de cancer este foarte greu de achiziționat de pe piața liberă dat fiind costul uriaș, 20.874 lei/flacon.

Pacientul a inițiat un proces împotriva Guvernului, Ministerului Sănătății (MS) și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS) pentru că i-au refuzat nejustificat cererea de a include medicamentul Cabozantinib pe lista de compensate aprobată prin HG 720/2008, pentru indicația sa terapeutică. Pe de altă parte, dat fiind că starea sa de sănătate se degradează rapid, în condițiile în care un proces de acest fel se poate lungi pe ani buni,  a solicitat o ordonanță prezidențială prin care pârâții enumerați mai sus să fie obligați să-i elibereze medicamentul compensat, după cum relatează avocatnet.ro.

Ministerul Sănătății și CNAS pun în pericol viața bolnavilor

Legislația românească stabilește o procedură birocratică, greoaie prin care medicamentele sunt incluse pe lista compensatelor, care nu ține cont de nevoile pacienților. Lista este elaborată de Ministerul Sănătății și CNAS, iar apoi se probă prin hotărâre de guvern. Tot ministerul și CNAS sunt responsabile pentru elaborarea protocoalelor terapeutice necesare pentru ca medicamentele să poată fi prescrise și decontate.

Procedura implică și evaluarea medicamentului de către Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR). Teoretic, întregul proces ar trebui să dureze maximum 90 de zile, conform  legislației naționale și Directivei Europene 89/105/CEE. Însă în multe cazuri termenele sunt amânate cu ani de zile.

În cazul medicamentului Cabozantinib, deținătorul autorizației de punere pe piață a depus cererea de evaluare la ANMDMR în anul 2023. Pe 19.09.2023, ANMDMR a emis Raportul de evaluare și a recomandat elaborarea protocolului, iar pe 20.09.2023, a dispus includerea necondiționată a medicamentului pe listă pentru indicațiile respective.

Cu toate acestea, în luna aprilie 2025, la peste un an și jumătate de la recomandarea ANMDMR, și cu mult peste termenul legal de 90 de zile, Guvernul nu a adoptat hotărârea de includere pe listă. Mai grav Ministerul Sănătății și CNAS nu adoptaseră protocolul terapeutic. Concret, statul român a pus în pericol viața pacienților, amânând abuziv includerea medicamentului pe lista compensatelor.

Pacientul și-a cerut dreptul la viață în justiție

Pacientul s-a adresat Curții de Apel Cluj și a arătat că întârzierea Guvernului, a Ministerului Sănătății și a CNAS este nejustificată și îl împiedică să beneficieze de tratamentul necesar. Cu alte cuvinte, statul îi încalcă dreptul fundamental la sănătate. El a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale care să oblige statul să-i acorde medicamentul compensat înainte de finalizarea procesului.

În replică, pârâții, Guvernul, Ministerul Sănătății și CNAS au încercat să tragă de timp, îi instanță, invocând tot felul de excepții și apărări pentru a determina respingerea cererii. Între altele, au susținut că acțiunea pe calea ordonanței președințiale ar fi inadmisibilă, că nu ar avea calitate procesuală pasivă, pentru că nu au direct atribuții de plată/decontare (MS), că litigiul vizează acte administrative specifice Ministerului Sănătății și CNAS (Guvernul), sau că medicamentul nu este pe listă, nu are protocol și nu a fost contractat cu furnizorii (CNAS).

Pe fond, apărarea statului a fost că pacientul nu ar justifica „aparența dreptului” la compensare, deși decurge din Constituție, deoarece medicamentul nu este inclus pe lista aprobată prin HG 720/2008 pentru afecțiunea sa. De asemenea, instituțiile au invocat libertatea statelor UE de a organiza sistemele naționale de sănătate și de a decide ce medicamente compensează, precum și faptul că Directivele UE necesită transpunere în legislația națională.

Decizia instanței de judecată în favoarea pacientului

Instanța a respins excepțiile, considerând că cererea pe calea ordonanței președințiale este admisibilă. Judecătorii au apreciat că cererea necesită măsuri provizorii și este legată de acțiunea principală de contencios administrativ privind refuzul includerii medicamentului pe listă.

De asemenea, magistrații au reținut că toți pârâții au calitate procesuală pasivă în dosar, pentru că, deși au atribuții diferite, participă la procesul complex de includere a medicamentelor pe lista de compensate și de asigurare a accesului pacienților la tratament. Atribuțiile lor, formează „un întreg proces”. Analizând fondul cererii pe criteriile ordonanței președințiale (urgență, caracter provizoriu, neprejudecarea fondului, aparența dreptului), judecătorii au constatat că acestea sunt îndeplinite.

Drept urmare, până la soluționarea definitivă a procesuluipe fond, judecătorii au arătat că starea de sănătate a reclamantului și costul extrem de ridicat al medicamentului (20.874 lei/flacon), care îl face greu sau imposibil de suportat din resurse proprii, justifică pe deplin urgența.

Instanța a subliniat că, deși medicamentul nu este încă compensat pentru această indicație, lista poate fi modificată, mai ales în contextul în care statul are obligația de a ocroti dreptul la viață și sănătate, garantat de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, Curtea a ținut cont că medicamentul a fost recomandat de medicul curant al bolnavului și, foarte important, că ANMDMR a constatat încă din 2023 că îndeplinește criteriile de includere necondiționată pe listă pentru indicația specifică a pacientului.

Statul obligat să protejeze sănătatea și viața cetățenilor

Judecătorii au arătat că autoritățile trebuie să respecte legea, să evalueze în timp util terapiile validate, inclusiv cele utilizate „off-label” (în afara indicațiilor strict aprobate), și să țină pasul cu evoluțiile medicale.

Totodată, în decizie se arată că Ministerul Sănătății a inițiat un proiect de ordin privind decontarea medicamentelor prescrise „off-label”, recunoscând astfel problema și generând „cel puțin o speranță legitimă” pentru bolnavi. Or, refuzul de a deconta medicamentul respectiv, în acest caz, ar putea contribui la agravarea stării de sănătate sau chiar la decesul pacientului.

Drept urmare, Curtea de Apel a admis cererea și a obligat Guvernul, Ministerul Sănătății și CNAS să-i asigure reclamantului medicamentul Cabozantinib (Cabometyx) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%. Obligație este imediat executorie, „fără somație și fără trecerea unui termen”, și rămâne valabilă până la soluționarea definitivă a dosarului de fond. Decizia Curții de Apel Cluj nu este definitivă și poate fi atacată cu recurs.

Pe de altă parte, acest document scoate în evidență importanța respectării termenelor legale de autorități în procesul de asigurare a accesului la tratamente vitale. De asemenea, oferă o soluție urgentă pacienților afectați de întârzierile birocratice, bazată pe obligațiile statului de a proteja dreptul la sănătate și la viață.

Bolnavii de cancer își cer dreptul la viață în justiție

În fiecare an, mii de români sunt diagonsticați cu o formă de cancer și au nevoie de tratamente vitale. Cum costurile sunt foarte mari, mulți nu și le permit și apelează la stat. Deși Constituția impune statului să protejeze dreptul la sănătate și la viață, Ministerul Sănătății are propriile interese. De multe ori acestea sunt în contradicție cu cele ale pacienților. Precum în cazul de mai sus, autoritățile amână sau refuză să deconteze anumite medicamente ori tratamente eficiente sub diferite pretexte birocratice.

În aceste condiții, tot mai mulți bolnavi de cancer se adresează instanțelor de judecată, ca ultimă speranță, pentru a obține ceea ce statul le datorează prin Constituție. Iar în 95% dinte cazuri, judecătorii obligă statul să deconteze medicamentele și tratamentele costisitoare pe care majoritatea cetățenilor nu și le permit.

„Sunt cazuri în care medicamentele au un cost foarte mare și oamenii încearcă să le procure și din alte țări la un preț mai mic. Dar într-o astfel de situație, pacientul are posibilitatea de a da statul în judecată. Procesul se judecă în regim de urgență și durează în jur de patru săptămâni. Dacă avem câștig de cauză și se soluționează, mai durează o săptămână punerea în executare”,  explica Dan Cimpoeru, avocat specializat în astfel de cazuri, citat de Adevărul.

Pentru a ajunge la proces, bolnavii au nevoie de recomandările medicului oncolog pentru tratamentul solicitat. Ulterior, trebuie să achite onorariile avocaților, taxele judiciare etc. Dar, acțiunile în justiție au o rată de succes de 95%, mai ales că există numeroase precedente în care judecătorii au decis în favoarea pacienților.

Mulți pacienți se resemnează și acceptă finalul

Nu toți pacienții de cancer aleg să lupte cu statul, însă, pentru viața lor. Mulți bolnavi se resemnează și își acceptă soarta implacabilă, din diferite motive, după cum recunoaște Vasile Barbu, preşedintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, conform sursei citate mai sus.

El îi îndeamnă pe aceștia să se adreseze asociației, unde vor găsi îndrumările de care au nevoie, pentru a se descurca prin hățișurile legislative. De asemenea, pot primi recomandări pentru anumite unități medicale unde vor fi tratați cu mai multă considerație.

Vasile Barbu a mai spus că „dreptul la servicii medicale în calitate de asigurat“ este încălcat de statul român cu regularitate sub pretextul lipsei fondurilor. Acest drept nu este luat în considerare nici măcar pentru cei care au nevoie de analize de rutină, esențiale. Chiar dacă plătesc asigurări, bolnavii sunt nevoiți să aștepte luni, poate ani, pentru o investigație compensată.

În aceste condiții, de dezinteres din partea autorităților, în România mor zilnic, în jur de 150 de bolnavi de cancer. Iar decesul nu este cauzat doar de boala propriu-zisă ci de lipsa accesului la tratamentele și medicamentele esențiale de care au nevoie. Înmulțind cu 365 de zile, cât are un an, numărul morților de cancer, parte din cauza nepăsării autorităților se ridică la aproximativ 55.000 de persoane.