Experimente groaznice și suferința oamenilor care au trecut prin ele

În trecut, au avut loc experimente tulburătoare asupra oamenilor, iar rezultatele au fost de multe ori înfiorătoare. Deși unele experimente au avut contribuții la dezvoltarea științei și umanității, multe dintre acestea au fost lipsite de etică și cruzimea față de subiecții experimentului a fost ieșită din comun.

„Monster Study”, un experiment lipsit de etică

Un experiment psihologic realizat în 1939 în statul american Iowa, cunoscut sub numele de „Monster Study”, a fost considerat tulburător și total lipsit de etică și umanitate, din cauza efectelor sale asupra copiilor implicați în experiment. În cadrul acestui experiment, psihologul Wendell Johnson și echipa sa au împărțit un grup de copii din orfelinatele orașului Davenport în două, iar o parte dintre aceștia au fost în permanență corectați și li s-a reproșat că sunt „bâlbâiți”, în timp ce ceilalți au fost lăudați pentru abilitățile lor de vorbire.

Scopul experimentului a fost de a observa dacă acești copii cu probleme de vorbire și-au îmbunătățit capacitatea de a vorbi după ce li s-a eliminat eticheta de „bâlbâiți” în societate sau dacă, dimpotrivă, această etichetare a agravat problemele de vorbire. Însă, experimentul a avut efecte grave asupra copiilor asupra cărora s-a efectuat terapie negativă, aceștia rămânând cu traume și tulburări de vorbire grave pe tot parcursul vieții.

Victima de nouă luni a experimentului „Micul Albert”

Unul dintre experimentele cu efect psihologic cel mai ciudate și controversate a fost denumit „Micul Albert”. Această cercetare a fost efectuată de psihologul american John Watson în jurul anilor ’50 și a implicat utilizarea unui copil în vârstă de 9 luni pentru a investiga dacă observațiile lui Ivan Pavlov cu privire la condiționarea stimulilor în cazul câinilor sunt valabile și în cazul oamenilor.

Experimentul a urmărit, de asemenea, să răspundă la întrebarea dacă fricile sunt un aspect al naturii umane din naștere sau dacă sunt dobândite prin expunerea la anumite stimuli. Copilul a fost supus unor teste, în care i s-au prezentat diferite obiecte și animale, cum ar fi un șoarece de laborator, o maimuță, un câine, măști, ziare care ardeau și diverse texturi.

La început, copilul nu a fost speriat de niciunul dintre acești stimuli. Cu toate acestea, în timpul ședințelor ulterioare, psihologul a început să asocieze șoarecele cu stimuli negativi, precum lovituri puternice cu bare de metal. În cele din urmă, copilul s-a speriat la simpla vedere a șoarecelui