Micul dejun al unui domnitor: Ce prefera Alexandru Ioan Cuza să mănânce în fiecare dimineață. Preparatul care nu-i lipsea niciodată de pe masă

Alexandru Ioan Cuza rămâne în memoria colectivă drept un reformator decisiv pentru România modernă. De la secularizarea averilor mănăstirești la reforma agrară, a schimbat profund societatea românească. Cu toate acestea, puțini cunosc detalii despre omul din spatele uniformei de lider: un bărbat disciplinat, apropiat de tradițiile locale, inclusiv în ceea ce privește obiceiurile alimentare.

Cum își începea ziua Alexandru Ioan Cuza

Programul zilnic al lui Cuza începea devreme, în jurul orei 6:00 sau 7:00 dimineața. Înainte de a se dedica treburilor de stat, domnitorul își începea ziua cu un mic dejun simplu, dar hrănitor. Masa de dimineață era pentru el un moment de răgaz, fie savurat în liniște, fie alături de câțiva apropiați, potrivit Click.

Preparatele sale preferate reflectau atașamentul față de bucătăria moldovenească și gusturile tradiționale. Nelipsit de pe masă era un fel modest, dar savuros: ouă moi servite cu brânză de burduf, o specialitate autohtonă cu gust intens și ușor sărat. Brânza era întinsă, de regulă, pe o felie groasă de pâine de casă, coaptă în cuptor cu lemne, un detaliu definitoriu al epocii, atât în gospodăriile boierești, cât și în cele țărănești.

Această combinație simplă era uneori completată de ceapă verde sau ridichi, în funcție de sezon, și un pahar de lapte dulce sau lapte prins, băuturi populare la vremea respectivă, recunoscute pentru aportul lor nutritiv.

Gusturi cu rădăcini adânci

Dincolo de produsele locale, Cuza nu era străin nici de tendințele culinare venite din afară. În unele dimineți, înlocuia laptele cu o ceașcă de ceai negru sau cafea turcească, băuturi devenite populare în rândul elitei românești grație influențelor din Constantinopol.

Micul dejun rămânea, însă, o masă de o simplitate aleasă, chiar dacă în restul zilei mesele domnitorului puteau include preparate mai rafinate, inspirate de gastronomia franceză sau austro-ungară, în vogă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

„Ouăle moi cu brânză de burduf și pâine coaptă în cuptor cu lemne” nu erau doar o alegere alimentară, ci o reflexie a identității lui Cuza, un lider apropiat de popor, ancorat în valorile autohtone și dornic să păstreze echilibrul între modernizare și tradiție.