Principalul suspect în cazul băiatului ucis dă interviuri: Dacă găsesc ADN-ul meu, mă predau. Ce-ar trebui, să fiu al doilea Ţundrea?

Bărbatul suspectat că l-ar fi ucis pe băiatul de zece ani din Iași, Vasile Miron, susține că nu este el vinovat și spune că „dacă găsesc ADN-ul meu, mă predau”.

Într-un interviu acordat pentru activenews.ro, Miron a declarat că nu îl cunoștea pe băiatul mort – „l-am văzut trei zile.(…) Era la o mătușă de-a mea slugă pe-acolo sau eu știu ce făcea, și trei zile l-am văzut. Atât”.

„Era un băiat liniștit. Eu, ultima oară când l-am văzut, l-am văzut seara. Deci, am mers cu el când am plecat, am făcut cumpărăturile la magazin, am mers la mătușa mea la deal, am lăsat toate cumpărăturile și am stabilit pentru ce mai trebuie cumpărat sau ce mai trebuie făcut, ea vroia să facă și un praznic, pentru pomenirea soţului ei. Şi pe urmă am plecat la verișoara mea, unde stăteam. Şi copilul era în drum, în stradă, cum se spune la ţară, cu alţi doi copii, vecini de acolo, se jucau cu mingea. E ultima oară când l-am văzut”, a subliniat bărbatul.

Deși Miron neagă că el ar fi criminalul, cadavrul copilului a fost găsit de una dintre rudele sale – „L-a căutat poliţia o săptămână, cu câini, cu mascaţi, cu jandarmi, așa am înţeles din ce-am auzit. Nu l-a găsit nimeni. Deci, nu l-a găsit! Şi, imediat după asta, îl găsește o rudă de-a mea și…”.

Întrebat cum vede ieșirea din situația aceasta, când toată lumea îl arată ca un criminal sigur, Miron a declarat că ar trebui ca poliția să „caute, să ancheteze, să verifice. Să nu se ia după declaraţiile la… Deci cum își schimbă ei declaraţiile de la o zi la alta? Păi, ce-ar trebui, să fiu al doilea Ţundrea?”.

„Eu nu știu de ce îmi caută mie ADN-ul, pentru că ADN-ul meu e la Poliţia Capitalei. Şi amprente, și ADN, și absolut tot. Deci, asta poa’ să verifice și fără să fiu eu de faţă sau așa… (…) Dacă găsește ADN-ul meu, eu singur mă predau! Dar nu are cum. Nu are cum pentru că, v-am spus, eu nu am nicio legătură cu copilul. Nu am avut legătură cu copilul, nu am nicio legătură cu ce s-a întâmplat”, a subliniat bărbatul.

Miron a fost întrebat de jurnaliști care crede că a fost motivul pentru care băiatul a fost ucis. „S-a stabilit cum a fost omorât? Lovit?! Nu știu, nu pot să-mi dau seama… De ce nu se anchetează foarte bine toate probele care poate să le ia? Nu declaraţii… V-am spus, verișorul meu care, din câte am înţeles, acuma mă acuză cel mai mult și chiar el l-a găsit!, nu era de faţă, nu era prezent în sat atunci, în perioada aia. A stat câteva ore la cimitir și apoi a plecat. A zis că el m-a văzut, când coboram cu copilul din magazin, cu copilul de mână. Păi, chiar declaraţiile astea se iau așa…”, a răspuns acesta.

„Mie nu mi-e frică de nimica, nu mi-e frică. Nu că nu mi-e frică de nimica, da’ v-am spus: nu vrea să fiu al doilea caz Ţundrea. Eu acuma, dacă vin în România, obligat mă arestează, da? Trei luni, patru luni, cinci luni, șase luni sau poate chiar mai mult, până când… Că nu rămâne așa, nu are cum să rămână așa, indiferent… Pe mine chiar dacă mă găsește vinovat, după probele pe care le au ei, că justiţia din România a rămas încă cu 30 de ani în urmă, fac mai departe, la CEDO, la Strasburg, la astea… Sunt alte foruri. Da’ să stau 2-3 ani sau eu știu cât în pușcărie degeaba? Eu nu fug. Stau liniștit. Dacă o fi să mă găsească, că, din cât am înţeles, sunt dat internaţional, dacă o fi să mă găsească, să mă aia, asta e…”, a precizat principalul suspect.

Aflat acum în Germania, Miron a spus că lucrează acolo – „Eu nu am fugit. Trebuia să plec din luna martie, am lucrat pe un șantier din România, ca să-mi fac bani de drum și alea, și asta a fost ghinionul meu, nu pot să-mi dau seama, că puteam să plec dinainte… Mama a plecat, în perioada aia, în staţiune. Şi mi-a zis: ori vrei să mergi cu mine, în staţiune, ori, dacă nu, te duci la ţară, e hramul, e…”.

Însă, Miron a preferat să meargă la rude, să le vadă după 12 ani în care a fost în închisoare – „Am zis, după atâţia ani de zile, mă duc și eu, îmi văd verișorii, îmi văd…, nu? Şi era și sărbătoarea respectivă. Am stat atâta timp, 12-13 zile cât am stat acolo, nu m-am certat cu nimeni, nu pot să zic că n-am consumat băuturi, am consumat, dar nu m-am îmbătat, nu am făcut scandaluri. Că așa zice lumea pe acolo, că eram ca un turbat. Mai toată ziua stăteam la verișoara mea, ei plecau cu ziua și munceau pe la oameni prin sat, pe acolo, pe unde aveau datorii, și seara, când veneau acasă, mă duceam, luam un bidon-două de bere sau un bidon de vin și stăteam cu ei afară, în faţa casei, beam un bidon de bee, un bidon de vin sau ce luam noi acolo și atât. Ce mă duceam la magazin acolo, dimineaţa, când erau ei plecaţi, beam o cafea, beam un aia…”