Psihiatrul Gabriel Diaconu dezvăluie dacă părerea de rău a lui Vlad Pascu, după accidentul de la 2 mai, este adevărată sau nu: „Viața lui a bătut la uși închise”

Vlad Pascu și-a exprimat regretul pentru tragedia creată, dar Gabriel Diaconu susține că aceasta nu ar fi avut loc dacă Vlad Pascu nu ar fi consumat droguri. Prin urmare, Vlad trebuie să-și asume alegerile greșite și să suporte consecințele lor.

Analiza psihiatrului Gabriel Diaconu asupra cazului Vlad Pascu

Potrivit psihiatrului, Vlad Pascu manifestă în prezent un sentiment de regret. Cu toate acestea, această exprimare a regretului nu este considerată adecvată de nimeni. În plus, Gabriel Diaconu face referire și la „timpul” pe care Vlad Pascu nu îl mai poate da înapoi.

„Îmi pare rău, nu pot da timpul înapoi.într-o lume cu un determinism simplu, declarația publică a lui Vlad Pascu, tânărul care a omorât, sub influența substanțelor, doi tineri într-un accident de mașină, sună firesc precum glonțul dulce ca mierea din cărțile lui Petru Popescu.

Dar l-ai da? Timpul înapoi. Timpul cui? Timpul lor pe care l-ai luat când i-ai ucis? Timpul deciziilor timpurii care ți-a pus viața, balistic, pe-o traiectorie a distrugerii? Sau poate timpul devreme, timpul când s-au coagulat forțele personalității, ale atașamentului, când puii de om deprind de la părinți, ori semeni, dascăli și educatori, ce-i bine sau ce-i rău pe lumea asta.

Singurii mari hoți de timp sunt viața și moartea. Viața care-ți dă iluzia că ai timp, moartea care-ți dă certitudinea că nu-l mai ai. Și-ar fi și-al treilea, memoria cu oglinzile ei către înapoi, o vreme când era bine, era ferit, era o lume unde timpul încă nu s-a invitat”, și-a început discursul psihiatrul, pe Facebook, potrivit Fanatik.

Specialistul explică părerea de rău a lui Vlad Pascu

În încheiere, Gabriel Diaconu a manifestat un sentiment de compasiune față de Vlad Pascu și a subliniat că el nu reprezintă principala problemă.

„Vlad Pascu nu poate da timpul înapoi. Nu-l poate da înapoi 10 minute înainte de-a se sui la volan. Nu-l poate da înapoi trei ore, înainte de-a consuma. Sau 10 ore, înainte de-a-și procura.

Nu-l poate da înapoi. Săptămâni, luni, ani înainte în care a trăit într-o lume în care boala lui a bătut la uși închise. Viața lui a bătut la uși închise. Dintre toate timpurile posibile, în cele din urmă calea lui de-a merge înainte s-a îndreptat spre-un Mercedes de epocă transformat în armă letală.

Problema gravă, ulterioară tuturor celor întâmplate, nu-i cu Vlad Pascu. Problema gravă, ulterioară tuturor celor întâmplat e cu noi, cei care avem timp. Pe care nu-l dedicăm suficient logicii interne a sănătății, decenței și moralei cât privește lumea în care trăim, elementele ei de umanitate, dar și de libertate, pe care ni le dorim.

Nu există timp. Timpul care există ține, de fapt, de plăsmuirea pe care i-o dai în alegerile pe care le faci, un sens, o direcție, o destinație. Într-o imagine cosmică a tuturor timpurilor de la prima mișcare de ceas al universului, apariția și dispariția lui Vlad Pascu din peisaj e-o scintilă, o inflexiune pe osciloscop. Doar că, mult mai adânc, din această clipire poți să naști o cu totul și cu totul altă traiectorie. Pe care putem s-o dăm”, a concluzionat psihiatrul.