Superstiția care l-a bântuit pe Nicolae Ceaușescu. Cifra de care a ținut cont toată viața

Ca orice comunist, Nicolae Ceaușescu era ateu, cel puțin declarativ. Cel puțin în aparență, dictatorul nu credea în Dumnezeu și nici nu se avea bine cu Biserica Ortodoxă. Acest lucru nu l-a împiedicat să-și înmormânteze părinții conform datinilor și obiceurilor ortodoxe. 

Cuprins:

1. A fost Ceaușescu un om superstițios? 
2. Care este cifra care l-a bântuit pe Ceaușescu
3. De ce îi era frică dictatorului
4. Cu ce erau dotați ofițerii care-l protejau

Pe de altă parte, deși nu credea în Dumnezeu, se spune că Nicolae Ceaușescu ar fi fost un om superstițios, care ținea cont de anumite semne. Acest lucru este posibil să-i fi fost inoculat de mamă, Alexandrina, despre care se spunea că era o femeie foarte religioasă.

Așa se face, că, deși a fost ateu declarat, a construit o biserică ortodoxă în Scornicești, localitatea natală, special pentru mama sa. Mai mult, Ceaușescu a participat și la slujba religioasă de înmormântare, oficiată de preot.

Care este cifra care l-a bântuit pe Ceaușescu

Dictatorul comunist avea o problemă, se spune, cu cifra „7”. Pentru unii norocoasă, această cifră ar fi fost purtătoare de ghinion pentru Nicolae Ceaușescu. Credința în ghinionul adus de cifra „7” i-a fost întărită de momentul morții mamei sale, la care ținea foarte mult. Alexandrina, născută în 1888, s-a stins după ce a suferit aproximativ o lună, în iulie (luna a 7-a) a anului 1977.

Mai mult, ceremonia de înmormântare a fost programată pe 7 iulie, fapt ce i-ar fi provocat un adevărat șoc dictatorului. Se spune că Nicolae Ceaușescu credea, din superstiție, că un om îngropat într-o zi „insemnată”, precum 7.7.77, va avea o mare problemă în lumea de dincolo. Sufletul său, credea, va fi chinuit chinuit  până la următoarea aliniere a acestei cifre, cam prin 7.7.2777.

Din acest motiv ar fi dorit să schimbe ziua ceremoniei religioase și a înmormântării. Însă, cât era el de dictator a trebuit să se supună cutumelor bisericești și insistenței rudelor care l-au convins să accepte pentru că „așa se face”.

Trebuie spus că moartea mamei l-a marcat foarte mult. Femeia a suferit un accident vascular, cu o hemipareză, și a căzut la pat. Ea a fost îngrijită acasă de cei mai buni medici, aduși special. La un moment dat, însă, a suferit un infarct sever și a mai rezistat doar 45 de zile. În acest timp, Nicolae Ceaușescu a vizitat-o aproape zilnic, sperând că se va însănătoși.

De ce îi era frică dictatorului

Una dintre fricile lui Nicolae Ceaușescu era legată de energiile negative pe care le puteau contacta în afara spațiului protejat. De aceea, Nicolae și Elena nu intrau niciodată în locuință cu încălțările de afară. Primeau, la sosire, câte o pereche de pantofi de casă. Și asta nu pentru că se gândeau neapărat la curățenie. Cei doi erau convinși că odată cu încălțările, afară rămâneau și energiile negative. Aceleași reguli erau impuse și celor care îi însoțeau.

Ca orice dictator respectabil, Nicolae Ceaușescu se temea că va trăi prea puțin pentru a-și duce la îndeplinire toate planurile. Era speriat că la un moment dat va muri și tot ce și-a propus se va nărui. Ceea ce s-a și întâmplat, de altfel, după decembrie 1989 când România s-a lepădat de comunism și a apucat-o pe calea democrației.

Teama de moarteă i-a schimbat comportamentul, dictatorul fiind mult mai atent cu ceea ce i-ar fi putut afecta sănătatea. Avea o mulțime de fobii legate de bacterii și viruși, fiind obsedat de curățenie. Cerea ca toate încăperile locuinței să fie curate și dezinfectate. Clanțele pe care punea mâna trebuiau să fie dezinfectate cu alcool. Aceleași proceduri erau aplicate pentru toate lucrurile cu care venea în contact.

Cu ce erau dotați ofițerii care-l protejau

Nicolae Ceaușescu nu agrea sistemele de climatizare cu aer condiționat, tot de teamă că s-ar putea îmbolnăvi din cauza curentului. Mai mult, hainele sale erau scoase din țiplă, pentru a evita contactul cu aerul înainte de a fi purtate. Se spune că Nicolae Ceaușescu purta în fiecare zi alte haine, îndepărtându-le din garderobă pe cele folosite. Zilnic, an de an, primea haine noi, pe care mai apoi le arunca.

Obsesia lui Nicolae Ceaușescu pentru curățenie și teama de îmbolnăvire erau atât de mari, încât până și securiștii care îi asigurau paza erau dotați corespunzător. La fiecare deplasare, aceștia primeau o trusă de prim-ajutor care conținea tot felul de soluții și șevețele dezinfectante.

Acestea erau folosite de dictator la fiecare deplasare sau întâlnire oficială. Se mai spune că se spăla pe mâni ori de câte ori avea ocazia, după întrevederile oficiale.