Viorica Dăncilă a povestit cum a ajuns să-l adopte pe Victor, fiul ei, într-o zi de ianuarie 1990. La început surprins, soțul ei, Cristinel, a acceptat până la urmă și în timp a devenit și el extrem de apropiat de băiat.
„Eram tineri stagiari, eram la început de drum. Nu aveam decât dormitorul mobilat. Eram inginer stagiar și, fiind unitate cu flux continuu, trebuia să strâng toate datele din schela de petrol, le sintetizam și le dădeam mai departe la Minister.
Aveam o centralistă la schela de producție și ea mi-a spus: ”Nu mergeți cu noi? Un copil a fost abandonat în spital și ne ducem să-l vedem, îi ducem niște scutece”. Am zis DA. Restul știți. Am ajuns la spital, am auzit plânsul lui Victor și, când am ajuns acasă, i-am spus soțului meu: ”Eu voi lua acest copil”. Prima dată, soțul meu s-a uitat la mine un pic nedumerit.
Până la urmă, a acceptat. Pe urmă cred că a fost mai atașat de Victor decât de mine. Și mult mai atașat de Victor decât mine. Nu mergea nicăieri fără el”, a povestit Viorica Dăncilă, în podcastul găzduit de Alex Dobreanu, potrivit Click!.
Fostul premier a mai spus că o vreme a și stat în spital ca să se învețe să aibă grijă de copil.
„Un membru mic, născut pe 1 ianuarie 1990. De aceea are și numele Victor, de la victorie. Atunci viața mi s-a schimbat. Și trebuie să mărturisesc că, dacă ar fi să o iau de la început, aș face același lucru. Viața noastră s-a schimbat neașteptat. Noi nu ne-am gândit că vom înfia un copil. Niciodată nu am luat în calcul acest lucru!
Dar, văzând un copil mic, părăsit în spital, care parcă striga neputința, mi-am dat seama că nu pot să-l las. Din momentul acela, eu mi-am dat seama că nu pot pleca acasă fără Victor. M-am internat în spital. Am stat o perioadă ca să mă învăț, să am grijă de el, să văd cum evoluează”, a mai spus politiciana.
Viorica Dăncilă a dezvăluit și ce discuție a avut cu mama sa pe acest subiect: „Am avut o discuție cu mama mea și mi-a spus: ”Ai grijă. Dacă apar alți copii, să nu faci diferența între Victor și ei”. Acest lucru m-a determinat să rămân doar la Victor. Nu că mi-ar fi fost frică că fac diferența. Mi-a fost frică ca Victor să nu trăiască cu această frică”.