EXCLUSIV // Întreruperea gazului rusesc ar lovi puternic Republica Moldova: „Gazoductul Iaşi-Ungheni nu reprezintă o alternativă reală. Mai trebuie făcute investiţii de circa 300 de milioane de euro”

EXCLUSIV // Incertitudinile privind negocierea unui nou contract de livrare a gazelor între Rusia şi Ucraina, continuă să persite, în condiţiile în care nu se ştie exact dacă acestea se vor încheia cu succes. Într-un scenariu sumbru, asemăntor celui din 2009 când Rusia a sistat livrările de gaze în Ucraina, Republica Moldova rămâne statul cel mai vulnerabil, în condiţiile în care are 0% nivel de înmagazinare şi este lipsită de surse alternative de gaz. În cazul unei eventuale întreruperi a gazului rusesc, România are un nivel de înmagazinare pentru această iarnă de 83,90%, cu aproximativ 18% mai mare decât anul precedent.Cu toate acestea, România nu are trei surse alternative de aprovizionare cu gaze naturale – aşa cum legislaţia europeană o cere -, ţara noastră depinzând într-un mod covârşitor de gazul importat din Ungaria. (Vezi aici detalii)

În acest context, Victor Parlicov,fost director al ANRE din Republica Moldova a prezentatîn exclusivitate pentru B1.RO cum se vede pe partea dreaptă a Prutului perspectiva unei crize a gazelor ruseşti în această iarnă şi în ce măsură gazoductul Iaşi-Ungheni poate juca rolul unei alternative salvatoare.Realizarea proiectului Ungheni-Chișinău, un proiect de interes național în Republica Moldova, presupune construirea unei conducte de transport gaze naturale în lungime de 120 km, trei stații de predare a gazelor naturale (două în Chișinău și una în Ungheni) şi dotarea Centrului de dispecerat și dirijare de la Ghidighici. Potrivit estimărilor oferite de autorități încă de la debutul primelor lucrări, în 2013, gazoductul va putea transporta la capacitate maximă 1,5 miliarde metri cubi de gaze, mai mult decât cei 1,3 miliarde metri cubi de gaze ce reprezintă necesarul de consum al Republicii Moldova.

Victor Parlicov adeclarat că deşi sistarea gazelor ruseşti reprezintă un pericol ce terebuie luat în calcul, este puţin probabil ca principalii actori implicați să aibă interesul să genereze o criză în regiune. În situaţia în care acest scenariu sumbru va avea loc, cea mai afectată regiune va fi zona de sud a Basarabiei, lipsită de surse alternative.

“Nu cred că va existao problemăreală de sistare a furnizării gazelor. Sigur că mereu există un risc și o probabilitate că ceva nu funcționează dar dacă te uiți la interesele tuturor părților implicatefie Gazprom, fie Naftogaz, fie Uniunea Europeană, fie noi din Republica Moldova, nu are nimeni interes într-o criză umanitară iarnaîn sudul Basarabiei. Republica Moldova în cazul lipsei furnizărilor de gaze în perioada rece a anului din partea Gazprom are posibilitatea să achiziţioneze gaze naturale inclusiv din Uniunea Europeană. Vor fi alte preţuri , dar cel puţin teoretic şi tehnic este posibilă aducerea gazului din Uniunea Europeană în regim revers pe partea de nord a Republicii Moldova prin Ucraina. Există o problemă majoră însă cu gazele care pot fi livrate prin unicarută alternativă la cea care există astăzi, din Rusia prin Ucraina în Republica Moldova, şi care vizeazălivrarea dinspre Europa spre Republica Moldova.Singurarută funcţională este cea din nord, Ananiev – Cernăuţi care trece prin Republica Moldova. Dar în acest caz rămâne fără gaz sudul Republicii Moldova şi sudul regiunii Odesa. Nu există capacitatea tehnică de a alimenta această zonă, sudul Basarabiei, dacă nu există presiune în gazoductul Transbalcanic. Atunci problema reală care trebuie să o rezolvăm pentru a fi siguri că avem gaz şi avem asiguratcu gaz consumatorul din Republica Moldova este problema sudului. Acolo chiar nu există soluţie alternativă. Nu există posibilitatea caîn acest gazoduct să fie creată presiunea din partea română, nu există posibilitatea că prin acest gazoduct să fie creată presiunea dinspre Balcani în regim revers înspre Repubublica Moldova. Deocamdată nu toată infrastructuradin Bulgaria, România şi Republica Moldova este făcută, adaptată pentru acest scenariu. Eforturi reale pentru implementarea reversului prin gazoductul Transbalcanic au început să fie făcute abia anul acesta şi nu se va reuşi până la final de an”, a explicat Victor Parlicov.

În ceea ce priveşte interconectorul Iaşi-Ungheni,Victor Parlicov este de părere că acesta nu poate reprezenta deocamdată o sursă alternativă în absenţa unor investiţii de circa 300 de milioane de euro pe care trebuie să le facă Transgaz pentru ca infrastructura să fie operaţională.

„România prin infrastructuraexistentă nu poate constitui o alternativă serioasă pentru volume care conteazăpentru Republica Moldova. Interconectorul existent Iași-Ungheni nu permite cadin partea dreaptăa Prutului să fie livrat volumul suplimentar de gaz necesar pentru a fi pompat spre Republica Moldova. Toată infrastructurape partea românească a fost construită în vederea aducerii gazului la Iași cadestinație finală. Infrastructuraaceastanu are capacitatea de a asigura un tranzit de gaz înspre Republica Moldova în volumele necesare în perioada de iarnă. Pe partea Republicii Moldova, în regiunea Ungheni nu există capacitatea în gazoducte de a prelua gazele dinspre Ungheni pentru a le aduce la Chișinău sau în altă parte. Tot sistemul de gazoducte din Republica Moldova a fost conceput cagazul să vină dinspre Chișinău spre Ungheni în volumele necesare pentru a alimenta regiunea de pe lângă Ungheni, dar dinspre Ungheni casă aduci gazul la Chișinău nu există capacitatea tehnică. Atunci oricât am vorbi despre acest interconector Iași-Ungheni nu rezolvănicio problemă. Este mai mult un gest simbolic decât o soluție. Pentru a fi viabilelivrările de gaze și pentru a constitui o alternativă la asigurarea securității energetice a Republicii Moldova, în jurul interconectorului Iași-Ungheni mai trebuie făcute investiţiide circa 300 milioane euro, dintre care cele mai importantepe partea românească. Acolo trebuie construită o stație de comprimare a gazelor pentru a crea presiunea necesară că să vină în sistemul din Republica Moldova pentru căsistemul din România funcționeazăla presiuni mai joase și pe partea Republicii Moldova trebuie construit gazoductul Ungheni-Chișinău care să poată prelua volumul necesar să îl aducădinspre Ungheni la Chișinău în perioada de iarnă.Deci toată investiția asta este în gestiunea Transgazului în România. Pentru că inclusivVestmoldtransgaz, companie care a fost creată de Guvernul Republicii Moldova pentru a gestiona interconexiunea Iași-Ungheni pe partea noastră a fost privatizată Transgazului românesc contra obligației din partea românească de a construi gazoductul Ungheni-Chișinău. Tot parcursul gazoductului atât pe partea stângă, cât sipe partea dreaptăa Prutului vatrebui făcutde Transgaz prin subsidiarele sale. Transgazul mai trebuie să facă investiții de circa 300 de milioane de euro pentru a da sens acelui interconector. De altfel el nu reprezintă o alternativă reală,este un monument al prieteniei”, a mai precizatVictor Parlicov.

Amintim faptul că lasfârșitul anului trecut decidenții de la Chişinău au decis privatizarea companieice gestiona gazoductul Iaşi-Ungheni. Singurul ofertant şi câștigător a fost declarat operatorul român de gaze Transgaz. Contractul de privatizare prevede obligația investitorului de a construi gazoductul timp de doi ani, termen care a început de la 6 septembrie 2018. Pentru proiectul în valoare de 93 de milioane de euro numai pe teritoriul R. Moldova, compania românească Transgaz a luat un împrumut de la Banca Europeană de Investiţii de 38 milioane de euro.