Moartea reginei a provocat tristețea a milioane de oameni din întreaga lume, dar a reînviat și criticile la adresa moștenirii sale. Iar acum, viitorul rege se va confrunta cu referendumurile din țările care vor să fie independente.
Moartea reginei Elisabeta a II-a, pe 8 septembrie, a scos în evidență sentimentele complexe ale celor care au văzut-o ca pe un simbol al imperiului colonial britanic – o instituție care s-a îmbogățit prin violență, furt și opresiune.
„Sper că nimeni nu se așteaptă ca eu să exprim altceva decât dispreț pentru monarhul care a supravegheat un guvern care a sponsorizat genocidul care a masacrat și a strămutat jumătate din familia mea și ale cărui consecințe cei care trăiesc astăzi încă încearcă să le depășească”, a scris joi după-amiază pe Twitter Obianuju Anya, profesor asociat de achiziție a unei a doua limbi străine la Universitatea Carnegie Mellon.
Postarea ei a fost redistribuită de peste 10.000 de ori și a adunat aproape 38.000 de like-uri chiar în primele ore de după moartea reginei.
Zoé Samudzi, o scriitoare americană din Zimbabwe și profesor asistent la Rhode Island School of Design, a scris pe Twitter: „Fiind prima generație din familia mea care nu s-a născut într-o colonie britanică, aș dansa pe mormintele fiecărui membru al familiei regale dacă aș avea ocazia, în special pe al ei”.
Regina Elisabeta a domnit în timp ce Marea Britanie se afla într-o epocă postcolonială, ea purta însă o legătură cu trecutul său colonial, care a fost încărcat de rasism și violență împotriva coloniilor asiatice și africane. În ultimii ani, au existat apeluri tot mai numeroase pentru ca monarhia să se confrunte cu trecutul său colonial.
Matthew Smith, profesor de istorie la University College London, care conduce Centrul pentru studiul moștenirilor proprietății sclavagiste britanice, a declarat: „Reacțiile indică relația complicată și mixtă pe care oamenii au avut-o cu monarhia britanică, cu oamenii din Commonwealth și în special din Caraibe.
Cred că atunci când oamenii exprimă aceste opinii, nu se gândesc în mod special la regina Elisabeta”, a declarat Smith într-un interviu telefonic din Londra.
„Ei se gândesc la monarhia britanică ca instituție și la relația monarhiei cu sistemele de opresiune, de represiune și de extragere forțată a forței de muncă, în special a celei africane, și de exploatare a resurselor naturale și de forțare a sistemelor de control în aceste locuri.”
Regina a murit la mai puțin de un an după ce Barbados a înlăturat-o din funcția de șef de stat și a devenit republică, o mișcare născută, în parte, din criticile tot mai mari la adresa monarhiei în rândul țărilor din Caraibe. Altele, printre care Jamaica, au dat de înțeles că își vor declara independența.
Moartea reginei reprezintă un moment de precaritate pentru Commonwealth, din care 14 țări recunosc monarhul ca șef de stat.
În multe cazuri, constituțiile acestora prevăd că regina, în mod specific, este șeful statului. În aceste țări, constituțiile vor trebui să fie modificate pentru a se referi la succesorul ei.
În țări precum Jamaica, unde există o puternică mișcare de independență, și Belize, aceste modificări constituționale vor necesita, de asemenea, un referendum, potrivit experților din Commonwealth.
Este de așteptat ca acest lucru să aducă un moment de pericol politic pentru noul monarh, care, după ce Barbados a devenit independentă în 2021, s-ar putea confrunta cu pierderea unei alte părți proeminente a Commonwealth-ului din Caraibe.
Succesiunea regelui Charles la tronul britanic a stârnit noi apeluri din partea politicienilor și activiștilor din fostele colonii din Caraibe pentru înlăturarea monarhului din funcția de șef de stat și pentru ca Marea Britanie să plătească despăgubiri pentru sclavie.
În unele cercuri există îndoieli cu privire la rolul pe care ar trebui să îl joace un monarh îndepărtat în secolul XXI. La începutul acestui an, unii lideri ai Commonwealth-ului și-au exprimat neliniștea la un summit din Kigali, Rwanda, cu privire la trecerea conducerii de la Elisabeta la Charles, arată Reuters.
Iar un turneu de opt zile efectuat în martie de către actualul moștenitor al tronului, prințul William și soția sa, Kate, în Belize, Jamaica și Bahamas, a fost marcat de apeluri pentru scuze pentru sclavie.
Guvernul Jamaicăi a anunțat anul trecut că intenționează să ceară despăgubiri Marii Britanii pentru că a transportat cu forța aproximativ 600.000 de africani pentru a lucra pe plantațiile de trestie de zahăr și banane care au creat averi pentru proprietarii britanici de sclavi.
„Oricui va prelua această funcție ar trebui să i se ceară să permită familiei regale să plătească despăgubiri africanilor”, a declarat David Denny, secretar general al Mișcării Caraibelor pentru Pace și Integrare, din Barbados. „Ar trebui să lucrăm cu toții pentru a înlătura familia regală din funcția de șef de stat al națiunilor noastre”, a spus el.
Jamaica a semnalat că ar putea urma în curând Barbados în renunțarea la regimul regal. Ambele rămân membre ale Commonwealth-ului.
Un sondaj din august a arătat că 56% dintre jamaicani sunt în favoarea eliminării monarhului britanic din funcția de șef de stat. Mikael Phillips, un membru al opoziției din Parlamentul jamaican, a depus în 2020 o moțiune în sprijinul înlăturării.
„Sper, așa cum a spus premierul într-una din exprimările sale, că se va mișca mai repede atunci când va exista un nou monarh”, a declarat Phillips joi.
Allen Chastanet, fost prim-ministru al Sfintei Lucia, în prezent lider al opoziției, a declarat pentru Reuters că susține ceea ce a spus că este o mișcare „generală” spre republicanism în țara sa.
„Cu siguranță, în acest moment, aș susține să devenim o republică”, a spus el.