Dictatorul Nicolas Maduro, care a condus Venezuela timp de peste 12 ani, urmează să apară luni în fața Curții Federale din Manhattan pentru a răspunde acuzațiilor de narcoterorism, conspirație pentru importul de cocaină, posesie de arme automate și dispozitive distructive și conspirație pentru posesia de arme automate și dispozitive distructive.
Maduro și soția sa, Cilia Flores, urmează să se prezinte la audierea programată pentru ora locală 12:00 p.m. (19.00, ora României) în fața judecătorului federal Alvin K. Hellerstein.
Procurorii spun că Maduro este liderul unui cartel format din oficiali politici și militari venezueleni care au conspirat timp de decenii cu traficanții de droguri și organizațiile teroriste pentru a inunda SUA cu mii de tone de cocaină.
De asemenea, procurorii susțin că Maduro a supravegheat personal o rețea de trafic de cocaină sponsorizată de stat, care a colaborat cu unele dintre cele mai violente și prolifice carteluri de traficanți de droguri din lume, inclusiv organizațiile mexicane Sinaloa și Zetas, grupul paramilitar columbian FARC și organizația venezueleană Tren de Aragua.
Maduro a fost pus sub acuzare pentru prima dată în 2020, în cadrul unui proces privind traficul de droguri intentat împotriva oficialilor venezueleni și a gherilelor columbiene.
Judecătorul Alvin Hellerstein, în vârstă de 92 de ani, va conduce procesul istoric al președintelui Venezuelei. Hellerstein, în vârstă de 92 de ani, a fost numit în 1998 de președintele democrat Bill Clinton și are o experiență vastă în proceduri complexe și de mare vizibilitate.
Alvin Hellerstein a gestionat plăți de despăgubire în urma atacurilor din 11 septembrie 2001 și a respins recent aplicarea controversatei Legi a Inamicilor Străini din 1798 pentru deportări inițiate de administrația Trump.
Drumurile lui Hellerstein s-au intersectat și cu cele ale lui Donald Trump. Într-un proces celebru legat de plățile către vedeta Stormy Daniels, judecătorul a respins încercarea fostului președinte de a muta cazul într-o altă instanță federală, motivând că „plățile sunt o chestiune pur personală a președintelui și nu reflectă atribuțiile oficiale ale funcției”.