Povestea emoționantă a Elenei, o mamă-eroină la doar 19 ani

PovesteaElenei Vlad, o fată de 19 ani, din satul Bălţaţi, comuna Tătăreni, începe atunci când a rămas pentru prima data însărcinată, la vârsta de 16 ani. Fiind ea însăşi un copil la acea vârstă, a fost judecată aspru de către ceilalţi, fără să îşi pună întrebarea: Cine este principalul vinovat dacă nişte “copile” de 15-16 ani ajung să rămână însărcinate?

“Copila-mamă”, aşa cum este numită Elena, îşi dezvăluie povestea

Elena a fost judecată aspru pentru că a ales să-şi păstreze copiii. Aceasta spune că indiferent de viaţa grea pe care o duce, nu s-a gândit niciodată să-şi abandoneze copiii, chiar dacă în ochii rudelor va ramâne mereu „fata aceea netrebnică, ce a fãcut copii de pe băncile şcolii”. Singurul regret al Elenei este că a abandonat şcoala, dar a înţeles că trebuie să-şi ia rolul de mamă în serios, iar asta implică sacrificii.

„M-am măritat si la 17 ani am născut fetiţa. Apoi, la 18 ani am născut băiatul.Sunt împreunã cu tatăl copiilor, care acum e plecat la muncă, peste hotare.”, a declarat tânăra pentru vremeanoua.ro.

„Am ajuns până pe masa doctorului. Dar acolo parcã am auzit un plânset de copil”

Chiar dacă Elena are doar 19 ani, greutăţile prin care a trecut de-a lungul vieţii şi încercările la care a fost supusă au maturizat-o. În ciuda vieţii chinuitoare pe care o duce aceasta reuşeşte să rămână un om optimist. Elena recunoaşte că atât ea cât şi soţul ei sunt încă nişte copii, dar asta nu-i opreşte din a lupta pentru familia lor şi din a rămâne mereu uniţi.

„La 16 ani am rămas însărcinată cu soţul meu. Eram elevă în clasa a X-a, la liceul „Corivan” din Huşi. Copiii au aflat şi au început să râdă. De ruşine, am abandonat şcoala, dar îmi pare rău acum. Rudele mi-au spus să fac chiuretaj. Am ajuns până pe masa doctorului. Dar acolo, din suflet vă spun, parcă am auzit asa, un plânset de copil şi mi s-a făcut deodată milă. Parcă mi-au dat lacrimile. Şi m-am dat repede jos şi am spus doctorului că nu mai fac nimic şi plec. Aşa s-a născut fetita mea, Rebeca. În urmă cu 8 luni a venit pe lume si băieţelul. Nu e uşor, dar mergem înainte cum putem”, povesteşte tânăra de parcă toată suferinţa acumulată de-a lungul timpului, vrea sa iasă la suprafaţă şi să se facă auzită.

Elena îşi găseşte refugiul în a scrie poezie

Viaţa nu a fost deloc “blândă” cu Elena şi nu a avut parte de o copilărie normală. Aceasta spune că o doare foarte mult faptul că nu avut niciodată sprijinul părinţilor, provenind dintr-o familie destrămată. Ştiind cât de mult a avut de suferit de pe urma aceasta, Elena a luptat mereu copiii ei şi niciodată nu şi-a pierdut credinţa în Dumnezeu.

Încă se gandeşte la tatăl său, povestind că şi-a cumpărat singură un caiet şi un pix, doar pentru a îi scrie o poezie. „Mai scriu si eu ce simt. Nu sunt poezii bune. Nu am talent, dar scriu din inimă. Mă rog la Dumnezeu întotdeauna! Spun rugăciuni. Visez să avem o casă a noastră, în care camerele copiilor să fie decorate cu prinţese din desene animate. Soţul meu munceşte la tăiat fier. Banii se fac greu, cu multã muncă.”, mai spune fata. Acum, Elena locuieşte împreună cu familia ei într-o casă veche, dărăpânată pe care le-a lăsat-o o mătuşă. Durera cea mai mare a acesteia este faptul ca băieţelul ei are probleme cu ochii, fiind diagnosticat cu glaucom congenital şi trebuia să fie deja operat de câteva luni. Se simte neputicioasă atunci când îşi vede băieţelul cum suferă, dar nu-si pierde speranţa.

“Dumnezeu e mare! Eu în El mă încred. Si, de mică, ştiu faptul că Dumnezeu iubeşte copiii cel mai mult”, mai spune tânaramama.