Un veac de istorie și credință. Catedrala Mântuirii Neamului, darul Bisericii de Centenar. Vasile Bănescu: O necesitate simbolică într-o țară care s-a născut pe jertfa a sute de mii de români

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.

Pentru români, anul 1918 a fost un an providenţial. La 27 martie 1918 Basarabia revenea la patria-mamă; la 28 noiembrie 1918, era rândul Bucovinei, pentru ca la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, prin unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România să se împlinească unul din dezideratele naţiunii române: desăvârşirea statului naţional unitar român.

În acest proces, un rol important l-a jucat Biserica. Ca stat creștin ortodox, în anul Centenarului, nu poate trece neobservată implicarea bisericii în cultura, dezvoltarea, continuitatea și unitatea poporului român.

Foto: Wikipedia

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, punctează, într-un interviu pentru B1 TV, că 2018 poate fi numit “an al unității de neam” și amintește despre liantul care a ținut în picioare zidurile lăuntrice ale românilor, și anume, credința.

Care a fost rolul bisericii în menținerea continuității și unității? Noi vorbim foarte mult în acest an, la 100 de ani de la Unire, despre unitate. Mai ales de unitatea în credință.

Vasile Bănescu: Unitatea în credință reproduce în alte chipuri unitatea pe care ar trebui să o regăsim în societate. 2018 este declarat de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept An omagial al unității de credință și de neam, si An comemorativ al făuritorilor Marii Uniri de la 1918. De ce comemorativ? Pentru că acești făuritori ai Unirii, puțină lume știe, au ajuns în închisorile comuniste, unde au și sfârșit. Foarte mulți oameni care au participat la înfăptuirea Unirii au sfârșit în temnițe. Asta pentru că regimul instalat după ’40 avea alergie la istoria milenară, creștină a acestui popor. Iată cât de ilegitim a fost acest regim care a succedat unor evenimente colosale pentru istoria noastră.

Care a fost rolul Bisericii în București, unde se regăsea elita socității?.

Vasile Bănescu: E un truism prezența și influența benefică a Biseicii în viața și spațiul românesc. Până la întemeierea Principatelor, secolul XIV , istoria acestui neam a coincis în mod total cu istoria Bisericii, cu istoria creștinismului. Și după aceea, bineînțeles. Noi avem primul stat modern în 1918. Până atunci și până la Cuza, când apele se mai despart, istoria acestui popor coincide în mod riguros cu istoria Bisericii.

Tot ce ține de dezvoltarea noastră culturală și socială are legătură, mai mult sau mai puțin tangențial, cu activitatea Bisericii.

Biserica a supraviețuit în anii grei ai regimului comunist, chiar dacă au fost lăcașe de cult demolate.

Vasile Banescu: Chiar dacă în anii comunismului peste 25 de biserici au fost puse la pământ în Capitală, nu avea cum să nu supraviețuiască. Credința este liantul care ține în picioare zidurile lăuntrice, cu care ne apărăm în fața unor ideologii perfide.

Rolul Bisericii în actul Unirii a fost extraordinar de important, în primul rând, prin grădinărirea conștiinței unității de limbă și de neam pe care o făceau preoții în fiecare duminică în mijlocul comunităților lor.

Este Catedrala Mântuirii Neamului unul dintre cele mai importante daruri pe care Biserica le oferă românilor în anul Centenarului?

Vasile Bănescu: Catedrala Mântuirii Neamului va fi un punct simbolic, unic. Este singura catedrală a României. Toate țările au o catedrală. România nu avea o asemenea catedrală, care nu a apărut din cauza voinței cuiva sau ambiției unor oameni din contemporaneitate. Proiectul catedralei începe cu Unirea.

Catedrala este o necesitate simbolică într-o țară care s-a născut pe jertfa a sute de mii de români. Unii dintre români mai mor și astăzi pe câmpurile de luptă, unde România are angajamente.

Această catedrală va fi un punct de atracție pentru că va oferi foarte multe. Nu e vorba de doar încă o biserică. Eventual mai mare. Este vorba despre o catedrală, cu un simbolism care ține de integritatea românească, de conștiința unității de neam, de conștiința unității de credință. Exprimarea credinței este uneori necesară în mod simbolic, în mod arhitectural, în mod vizibil, pentru că cele văzute trebuie să se întâlnească cu cele nevăzute.

Când va fi sfințită Catedrala Mântuirii Neamului?

Vasile Bănescu: Catedrala Mântuirii Neamului va fi sfințită în luna noiembrie 2018, cu câteva zile înainte de sărbătorirea Centenarului, în prezenţa a sute de invitaţi, inclusiv patriarhii tuturor Bisericilor Ortodoxe.

Evenimentul sfinţirii Catedralei Naţionale este un moment foarte important, care va puncta în cel mai luminos mod anul Centenar. La baza acestui proiect a stat iniţiativa cinstirii eroilor români din Primul Război Mondial, ulterior, din al Doilea Război Mondial, din vremea comunismului şi astăzi, de ce nu, este importantă pomenirea românilor, care au murit şi după 1990, în toate câmpurile militare. În zilele ulterioare, vor avea loc diverse festivităţi religioase, întâlniri importante, slujbe religioase în această nouă catedrală.

Suntem pregătiți să întâmpinăm conștient Centenarul? Ne găsește pe noi istoria, astăzi, cuplați la memoria ei?

Vasile Bănescu: În afară de unitatea teritorială din 1918, astăzi este foarte important să recâștigăm unitatea memorială.

Centenarul nu este doar despre trecut. Ar fi o iluzie. Este și despre prezent și viitor. Unde am ajuns într-o sută de ani și unde ar trebui să ajungem peste încă o sută.

Este un an în care în care este esențial să ne implicăm concret în foarte multe proiecte, de la cele care au legătură strict cu Centenarul până la cele social-filantropice.

Este un an important, este un an ce constitue un excelent prilej de reflecție ce urmează de acum înainte. Binînțeles, Biserca va rămâne implicată pentru că are mai acut această conștiință a implicării în societate.

Va exista și cu o schimbare de abordare pentru tineri? Îi va apropia Biserica pe aceștia mai mult de credință?

Vasile Bănescu: Se va ajunge anul acesta la a 6-a ediție a întâlnirii tinerilor ortodocși din întreaga lume, care are loc în septembrie, la Sibiu.

E un pas pe care Biserica îl face către tineri, și tinerii către biserică.

Foto: Wikipedia

Anul 1918 a reprezentat în istoria poporului nostru anul marilor sale realizări pe tărâm naţional, încununarea victorioasă a unui lung şir de aşteptări şi de renunţări, de lupte şi de sacrificii pentru un crez, pentru un ideal: desăvârşirea statului naţional unitar. Înfăptuitorul Marii Uniri din 1918 a fost poporul român, iar Biserica Ortodoxă Română a contribuit la înfăptuirea acestui ideal naţional.

În București sunt multe biserici cu o încărcătură istorică deosebit de importantă, lăcașuri de cult ce adăpostesc minuni ale Lui Dumnezeu. Amintim doar câteva dintre acestea: Biserica Zlătari, Biserica Icoanei, Biserica Sfântul Ilie Gorgani, Biserica Stavropoleos, biserica Sfânta Vineri sau Biserica Domnița Bălașa.

Toate sunt lăcașe-monument istoric. Credincioșii vin să se reculeagă şi să se roage în tihnă, iar în sufletul lor se naște liniștea.

În istorie, statornicia şi puterea unui stat era recunoscută şi prin puterea bisericească a poporului său. În istoria noastră, Mitropolitul ţării se afla în permanentă legătură cu oamenii de la vârful țării . Aceeaşi simfonie a relaţiilor Stat-Biserică va putea fi observată şi la momentul 1 Decembrie 1918, precum şi, ulterior, în zilele noastre.

Material realizat în cadrul „București-Centenar” – Program Cultural derulat de Primăria Municipiului București prin Administrația Monumentelor și Patrimoniului Turistic.