Vii și dincolo de moarte. Supraviețuitori ai Holocaustului, ținuți în viață pentru totdeauna cu ajutorul inteligenței artificiale. Poveștile lor despre răul din oameni, Dumnezeu și iertare (VIDEO)

Vii și dincolo de moarte. Supraviețuitori ai Holocaustului, ținuți în viață pentru totdeauna cu ajutorul inteligenței artificiale. Poveștile lor despre răul din oameni, Dumnezeu și iertare (VIDEO)
Captură Video Newsy

Anul acesta marchează 75 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial și de la eliberarea supraviețuitorilor din lagărele de concentrare. Majoritatea au acum peste 80 sau chiar peste 90 de ani. Curând, niciunul nu va mai putea să povestească ororile Holocaustului și nu va mai putea răspunde întrebărilor noilor generații. Inteligența artificială, însă, a intervenit aici. Tehnologia prezentului și a viitorului vor permite tinerilor să afle informații direct de la trecut.

Heather Maio și dorința de a-i ține în viață pe supraviețuitorii Holocaustului. Pentru totdeauna

Ideea i-a venit lui Heather Maio, care a realizat de-a lungul timpului numeroase expoziții despre Holocaust și a vrut ca generațiile viitoare să aibă oportunitatea de a auzi direct din gurile supraviețuitorilor ce li sa întâmplat, chiar și după moartea acestora.

„Am vrut să vorbesc cu un supraviețuitor al Holocaustului ca și cum aș discuta cu el chiar azi. Cu o persoană care să stea fix în fața mea”, a spus Maio, citată de CBS News.

Și-a dat seama că, în era inteligențeiarticiale, ce-și dorea ea nu era deloc imposibil.

Fundația Shoah, înființată de Steven Spielberg după realizarea filmului „Schindler’s List” (”Lista lui Schindler”) este cea care desfășoară proiectul. Până acum, fundația a înregistrat peste 21 de convorbiri cu supraviețuitori ai Holocaustului.

„Frumusețea inteligenței artificiale este că evoluează cu timpul. Deci noi nu schimbăm conținutul. Toate întrebările rămân la fel. Dar, cu timpul, paleta de întrebări pe care le poți adresa va deveni tot mai extinsă”, a explicat Stephen Smith, directorul executiv al Fundației Shoah și soțul lui Maio.

Întregul scop al proiectului e de a le permite tinerilor să discute cu supraviețuitori ai Holocaustului chiar și după ce aceștia au trecut în neființă. Dintre cei peste 21 de supraviețuitori înregistrați până acum, patru au decedat deja.

Inițiatorii demersului au remarcat ironia în tot ce se întâmplă. Oameni care trebuiau nimiciți în camere de gazare, a căror memorie trebuia complet rasă de pe fața pământului au ajuns să fie vii și dincolo de moarte.

Supraviețuitori ai Holocaustului, ținuți în viață pentru totdeauna cu ajutorul inteligenței artificiale

„Am văzut mulți oameni murind în fața ochilor mei”. Povestea lui Pinchas Gutter

Primul care s-a înscris în acest proiect a fost Pinchas Gutter, născut în Polonia și trimis în lagărul de exterminare de Majdanek împreună cu părinții și sora lui geamănă, Sabina, când aveau 11 ani. Doar el a supraviețuit.

Ajuns pentru interviu în Los Angeles, Gutter a fost rugat să stea într-o structură circulară, înconjurat de multe reflectoare și 20 de camere. Filmările din atât de multe unghiuri aveau să ajute la proiecțiile 3D și tip hologramă.

Inițial, camerele ultraperformante și sincronizate nu au mers. „M-am plictisit stând pe scaun și am început să cânt”, a spus Gutter. Într-un final, totul a mers ca pe roate și filmările au durat o săptămână. Bărbatul a răspuns la peste 2.000 de întrebări. Și ideea a fost tocmai asta: să i se pună orice întrebare la care un tânăr s-ar fi putut gândi.

”Gutter” poate fi văzut acum la muzeele dedicate Holocaustului din Dallas și Indiana, unde vizitatorii îi pot pune întrebări. Când o persoană îi adresează o întrebare lui ”Gutter”, aceasta este imediat găsită în baza de date, printr-un algoritm.

„Ce ți-a dat putere să mergi mai departe, când te aflai în lagăr?”, l-a întrebat o fată.

„Speram că naziștii vor pierde războiul”, a răspuns imaginea digitală a lui Gutter.

„Spune-ne ce ți s-a întâmplat când ai ajung în lagăr”, l-a rugat jurnalista.

„Imediat ce am ajuns acolo, am fost separați în mai multe grupuri. Sora mea a fost cumva împinsă spre copii. Am văzut-o și probabil că ea a văzut-o pe mama, așa că a alergat spre ea. Am văzut-o și eu pe mama. Și apoi mama a îmbrățișat-o. De atunci, de fiecare dată când mă gândesc la sora mea, nu-mi amintesc decât părul ei împletit, lung și blond”, i-a răspuns ”Gutter”.

El a aflat mai târziu în acea zi că surioara sa și părinții lor au fost gazați. Gutter, atunci de doar 11 ani, a fost pus la muncă forțată.

„Ai văzut pe cineva ucis?”, a întrebat apoi Stahl.

„Din păcate, am văzut mulți oameni murind în fața ochilor mei”, a răspuns imaginea digitală a supraviețuitorului.

„Cum poți să mai ai încredere în Dumnezeu?”, a întrebat apoi jurnalista.

„Cum ai putea să nu ai încredere în Dumnezeu?”, i-a răspuns ”Gutter”.

„Păi… Cum de a lăsat El să se întâmple așa ceva?”

„Dumnezeu le-a dat oamenilor capacitatea de a alege între bine și rău și le-a dat dreptul să facă ce vor pe pământul ăsta. Eu cred că Dumnezeu plânge când vede ce-s în stare oamenii să facă, mai ales când e vorba de genocid”, a continuat ”Gutter”.

O discuție cu imaginea digitală a lui Pinchas Gutter, supraviețuitor al Holocaustului

Alan Moskin, eliberatorul: „Săracele suflete..”

Un interviu i-a fost luat și lui Alan Moskin, în vârstă de 93 de ani. El nu a fost un supraviețuitor al Holocaustului, ci un eliberator.

Moskin avea 18 ani și era soldat în armata care a eliberat lagărul Gunskirchen.

„Când am intrat în acel lagăr am avut în fața ochilor cea mai oribilă imagine pe care o văzuse vreodată. Era la stânga un morman de corpuri ce arătau ca niște schelete. Mai era unul asemănător și la dreapta. ”Săracele suflete” – tot striga locotenentul meu. ”Doamne Dumnezeule, uită-te la săracele suflete”. Îmi amintesc ce atitudine am avut cu toții. Ce Dumnezeu? Ce e asta? Dumnezeule…”, a povestit el.

Aaron Elster: „Obișnuiam să prind muște și să le smulg aripile să nu mai zboare, să le am acolo, cu mine”

„M-am născut într-un mic oraș din Polonia, numit Sokolów Podlaski. Părinții mei dețineau și lucrau la o măcelărie”, a început să povesteacă ”Aaron Elster”, supraviețuitor al Holocaustului, care a stat doi ani din copilăria sa ascuns în podul unor vecini. Elster a murit acum doi ani.

„Cum e vremea azi?”, a întrebat jurnalista Lesley Stahl. „De fapt, asta e o înregistrare, așa că nu-ți pot răspunde la întrebare”, i-a spus ”Elster”.

Întrebat ce a făcut în pod în tot timpul acela, ”Elster” a răspuns: „Mă rugam la Dumnezeu să mă lase să trăiesc până la 25 de ani. Voiam să văd ce înseamnă maturitatea. Înseamnă că sunt un tip norocos? Da!”.

Foto: Hepta – Abaca Press / AA/ABACA

Spre deosebire de alți supraviețuitori ai Holocaustului, Elster nu a stat într-un lagăr de concentrare. În timp ce evreii erau luați de naziști și transportați spre lagăr, tatăl său i-a spus să fugă. Avea 9 ani. S-a refugiat în podul unor vecini. A stat acolo doi ani, timp în care nu a văzut pe nimeni, doar pe cei care aveau grijă de el, îi dădeau ceva apă și mâncare.

„Îmi amintesc atât de multe lucruri… Foametea, frica, absolutul, singurătatea. Obișnuiam să prind muște de disperare și să le smulg aripile să nu mai zboare, să le am acolo, cu mine”, a povestit ”Elster”.

Întrebat cum a reușit să supraviețuiască, ”Elster” a răspuns: „Aveam obiceiul să visez cu ochii deschiși. Scriam în minte tot felul de povestiri. Și tot timpul eu eram eroul. Și noi avem acea abilitate ori de a ceda în fața suferinței și de a murit, ori de a absorbi acea durere și de a ne păstra mintea și sufletul. Eram speriat? Aveam nevoie de cineva să-mi spună că sunt bine, că sunt un puști ok? Sigur. Dar asta nu a făcut parte din viața mea”.

„Vrei răzbunare?”, l-a întrebat Stahl.

„Când eram tânăr voiam foarte, foarte tare să mă răzbun și uram. Uram. Dar cei mai mulți dintre criminali sunt morți. Așa că pe cine să urăsc? Nepoții care n-au nicio vină? Nu e corect. Răzbunarea nu e parte din viața mea și nici din ceea ce gândesc”, a răspuns imaginea bărbatului.

Eva Kor a câștigat pariul cu Josef Mengele. Și apoi a iertat

Eva Kor și sora ei geamănă au supraviețuit ororilor de la Auschwitz și experimentelor medicului Josef Mengele. Kor și-a petrecut restul vieții în Indiana și a murit la vârsta de 85 de ani.

„Bună, Eva. Ce mai faci?”, a întrebat-o Stahl.

„Sunt bine, tu cum ești?”, i-a răspuns imaginea digitală a Evei.

„Sunt bine”, i-a zis jurnalista.

„Câți ani aveai când ai ajuns la Auschwitz?”

„Când am ajuns la Auschwitz aveam 10 ani. Și am stat acolo până la eliberare, adică nouă luni”, a spus Eva.

Când Eva Kor și sora ei geamănă, Mirian, au fost aduse la Auschwitz, au fost luate de lângă părinții și surorile mai mari și duse într-o baracă plină cu gemeni. Nu și-au mai văzut familiile de atunci.

„Mengele venea în fiecare dimineață și în fiecare seară, fiind însoțit de alți patru medici. Și era foarte sarcastic și spunea râzând: ”păcat, e așa tânără. Va mai avea doar două săptămâni de trăit”, a povestit Eva, încă din 1992.

„Când am auzit asta, știam că așa va fi, dar mi-am jurat în gând că-i voi demonstra contrariul”, a povestit acum imaginea digitală a Evei Kor.

„Mengele era foarte frumos, desprins parcă din filme și, de fapt, era foarte plăcut. Avea ochii negri, părul brunet. Când m-am uitat în ochii lui, nu putea vedea decât răul. Oamenii spun că ochii sunt fereastra către suflet și, în cazul lui Mengele, chiar așa era”, a mai spus imaginea Evei.

Eva și Miriam se văd într-o înregistrare făcută de trupele sovietice la eliberarea Auschwitzului, acum 75 de ani.

Ele s-au mai întors în acel loc de multe ori de atunci. Eva l-a mai vizitat chiar și după moartea lui Miriam, în 1993. Într-una dintre aceste vizite, ea a susținut că îi iartă pe naziștii care au capturat-o. Pentru această declarație, a fost aspru criticată de unii supraviețuitori.

Eva Kor, supraviețuitoare a Holocaustului care i-a iertat pe naziști

„Cum poți să ierți? Cum e posibil așa ceva”, a întrebat-o Stahl pe ”Eva”.

„Iertarea mea nu înseamnă că iert ce s-a întâmplat, asta ar fi imposibil. Iertarea mea e un act de autovindecare, de eliberare, de autoîmputernicire”.

”Aaron Elster” nu e de acord.

„Eu nu pot ierta. Pentru a primi iertare, trebuie să-i ceară surorii mele, Sarah, pe care au ucis-o cu sânge rece. Nu am dreptul să iert și nici nu o vot face”, a spus imaginea lui Elster.

Urmăriți B1TV.ro și pe
`