Ce se ascunde în spatele „dansului găinii”? Gheorghe Turda spune tot despre tradiția care animă nunțile românești

Gheorghe Turda, unul dintre cei mai apreciați și solicitați artiști de muzică populară din România, a vorbit recent despre una dintre cele mai amuzante și spectaculoase tradiții care încă se păstrează la nunțile românilor: „dansul găinii”.

Ce simbolizează, de fapt, „dansul găinii” la nunțile românilor

Acest obicei vechi, care îi face pe toți – de la miri și nași, până la invitați – să râdă cu poftă, este mai mult decât un simplu moment de divertisment. Potrivit lui Gheorghe Turda, „dansul găinii” are o semnificație simbolică profundă: găina reprezintă fertilitatea, belșugul și începutul unei noi familii. În trecut, acest dans era un mod satiric prin care socrii și rudele testau umorul și generozitatea nașilor, uneori chiar cerând „răscumpărare” pentru a înapoia simbolic găina sau mireasa.

„Sunt foarte multe obiceiuri, la nunți, mai ales în Bistrița, Satu Mare, Moldova. La multe dintre nunțile din țară am asistat la această tradiție, „dansul sau jocul găinii”. Spre sfârșitul petrecerii, cineva, de obicei socăcița, bucătăreasa, adică, aduce, pe ritmurile unei piese antrenante, cu versuri mai deocheate, o tavă specială, pe care se află o găină friptă la cuptor și împodobită.

În cioc i se pune o țigară. Sau i se pune o bancnotă de 100 de lei. Este un moment special pentru nași. Găina trebuie dansată, iar nașul trebuie să o fure de pe tavă. Acest dans este simbolul prosperității, al belșugului, este un obicei respectat la nunți, ca să le meargă bine, atât nașilor, cât și mirilor și nuntașilor. De fapt, este cel mai amuzant moment, lumea se prăpădește de râs”, a declarat Gheorghe Turda, notează click.ro.

 Pe ce versuri se dansează găina

​„Dansul găinii” este un moment tradițional și plin de umor în cadrul nunților românești, însoțit de versuri satirice și glumețe, menite să distreze invitații și să aducă voie bună.

Aceste strigături, cunoscute și sub denumirea de „strigături la găină” sau „horile găinii”, sunt adesea improvizate și adaptate în funcție de contextul nunții, potrivit obiceiuri-populare.ro.

Un exemplu clasic de astfel de versuri este:​

„Trandafir ardelenesc, la toți nuntașii vestesc:

Eu cu găina pornesc!

Frunză verde, foi de nuc,

Zi-mi, ceteraș, să mă duc,

Să-mi fac drum printre nuntași

Cu găina la nănași!”

​