Coroana britanică, în centrul unei dezbateri globale despre sclavie și reparații. Cum crește presiunea publică asupra regelui Charles

Presiunea publică asupra regelui Charles se intensifică, pe fondul unor cercetări istorice care readuc în prim-plan rolul coroanei britanice în sclavia transatlantică. Parlamentari, experți ONU și organizații civice cer o poziție oficială, considerând insuficiente declarațiile anterioare de ordin personal.

De ce este pusă sub semnul întrebării poziția coroanei britanice

Cercetări recente arată că monarhia britanică și Marina Regală au contribuit decisiv, timp de secole, la extinderea și protejarea comerțului transatlantic cu africani înrobiți. Potrivit acestora, până în 1807, coroana britanică era considerată cel mai mare cumpărător de persoane înrobite, beneficiind financiar de acest sistem.

Deși regele Charles și-a exprimat anterior „regretul personal” față de suferința provocată de sclavie și a vorbit despre dorința de a corecta inegalitățile persistente, nu a existat nicio scuză oficială. Această absență alimentează criticile potrivit cărora instituția monarhică evită o asumare clară a responsabilității istorice.

Ce arată noile dovezi istorice despre implicarea monarhiei

Cartea „The Crown’s Silence”, publicată recent, documentează modul în care monarhi de la Elisabeta I până la George al IV-lea au folosit comerțul cu oameni înrobiți pentru a consolida finanțele coroanei și puterea Imperiului Britanic. Autoarea Brooke Newman afirmă că scopul lucrării este prezentarea „dovezilor istorice” și „deschiderea conversației” pe un subiect devenit sensibil.

Ea avertizează că reuniunea Commonwealth din 2026 ar putea deveni un moment-cheie pentru acțiune, subliniind: „(Chogm) va fi un moment de fast și proteste; 2026 ar putea fi un moment-cheie pentru ca Charles să acționeze.”

De ce nu mai este suficient „regretul personal”

Bell Ribeiro-Addy, deputată laburistă și președinta grupului parlamentar pentru reparații africane, a declarat că „’regretul personal’ nu se ridică la nivelul uneia dintre cele mai mari crime împotriva umanității”. Ea a adăugat: „Nu este vorba despre indivizi, ci despre monarhie ca instituție”, potrivit The Guardian.

Potrivit acesteia, este necesară nu doar o scuză oficială, ci și recunoașterea consecințelor actuale ale sclaviei, inclusiv rasismul și inegalitatea globală. O astfel de asumare ar putea deschide calea unor reforme reale și unei dezbateri oneste în societatea britanică, relatează Digi24.

Organizații precum Runnymede Trust consideră că o scuză ar fi „un prim pas simbolic binevenit”, însă insuficient fără măsuri concrete. Reprezentanții săi au precizat: „Reparațiile nu înseamnă impunerea unei pedepse colective sau mărturisiri de vinovăție”.

Experții ONU susțin această poziție, Michael McEachrane afirmând că apelul global pentru justiție reparatorie „nu este, în principal, despre trecut”. La rândul său, Dominique Day a subliniat că moștenirea sclaviei se reflectă „în uciderile de către poliție, în scandalurile Windrush și Grenfell și nu numai”.