Cristina Bălan, despre lupta cu depresia, după ce a născut gemenii cu sindromul Down: „Am fost tratată cu neomenie în spital. Nu eram pregătită pentru cinismul cadrelor medicale”

Cântăreața Cristina Bălan, mamă de gemeni diagnosticați cu sindromul Down, a povestit cât de dificil este să-și integreze copiii în societatea românească, încă profund rece și discriminatorie.

Bălan: Cel mai greu e să integrăm copiii în societate

„O boală se mai poate vindeca, există totuși speranță. Însă când e ceva genetic, practic știi că orice ai face nu se va schimba nimic. Tot ce poți este să gestionezi cât de mult posibil toate provocările care vin cu această condiție genetică. Cel mai greu din experiența mea a fost și încă este să integrăm copiii în societatea celor neuro-tipici. Pentru că cei cu SD progresează cel mai mult în colectivitate tipică, cel mai benefic pentru ei este să nu fie segregați. Însă în țara noastră este extrem de dificil să duci copiii atipici la grădiniță sau la școală. În ultimii ani s-au mai schimbat lucrurile, însă încă e destul de anevoios, mai ales pentru noi, cu gemeni atipici”, a susținut artista, pentru VIVA!.

Despre școala gemenilor, aceasta a afirmat: „Eu nu am mai putut să-mi duc gemenii într-un mediu unde nu sunt bineveniți, unde nu se face nici măcar un centimetru în plus față de fișa postului. Așa că școala de masă ne-a lăsat un gust amar și am căutat alternative, în momentul de față afterschool-ul reprezentând soluția temporară. Noi ne dorim ca băieții să progreseze, nu doar să facă prezența la o școală, așa, să fie pe hârtie. Vrem ca ei să vină în contact cu copii tipici, într-un mediu cald și primitor”.

Bălan: Am fost tratată cu multă neglijență și neomenie în spitalul unde am născut

Cristina Bălan a vorbit și despre modul oribil în care a fost tratată de cadrele medicale: „În 2013 am născut prematur, am aflat la naștere de diagnosticul crunt pentru ambii copii și am fost tratată cu multă neglijență și neomenie în spitalul unde am născut. Nu eram pregătită pentru cinismul cadrelor medicale. Nici pentru atitudinea de ”nu mă deranja de la cafeluță” pe care multe asistente o afișează chiar și mămicilor aflate în situație dificilă, cum a fost cazul meu, cu gemeni prematuri și cu Sindrom Down”.

Cum a trecut Cristina Bălan peste depresie

„Dacă m-aș opri aici și deja ar fi suficient pentru o megadepresie. Dar după o lună de spitalizare, a urmat un an extrem de greu; m-am trezit ruptă de tot ce știam, toată viața mea de dinainte fusese pur și simplu smulsă și acum mă simțeam aruncată într-o lume tulbure, cu tot felul de balauri cu care să mă lupt. Cam așa se simte când ai un copil cu dizabilitate, parcă mai mereu porți o bătălie pentru ceva. Pentru drepturile copilului tău, pentru acceptare, integrare, pentru normalitate… Cunosc multe mame care au situații fel și fel, toate sunt luptătoare pentru copiii lor marginalizați. Nu e nimic romantic în toată treaba asta, e o realitate crudă.

Am reușit să depășesc depresia cu mare efort, conștient și susținut. Am vrut să o depășesc, am muncit să reușesc. Am depus efort să integrez, să vindec și să depășesc traume, chiar nu e simplu. Și vestea cea mai proastă e că nimeni nu poate ajuta pe cineva care nu vrea să se ajute singur. Nicio persoană aflată în depresie nu poate fi ajutată, nici măcar de cineva specializat, dacă nu decide să muncească cu sinele sau să facă un minimum de efort pentru introspecție și toate etapele care trebuie parcurse până la vindecare. Eu am căutat alinare în artă și sport”, a mai spus Cristina Bălan, pentru VIVA!.