Mircea Albulescu şi-a început cariera, în teatru, ca figurant

Marele actor Mircea Albulescu ar fi trebuit să împlinească, azi, vârstă de 89 de ani. Omul cu trei nume şi sprâncene dramatice care îi arcuiau parcă spre cer talentul ar fi putut fi în altă viaţă, arhitect. Iată secrete din viața actorului pe care nu le știai.

Mircea Albulescu este, fără dar și poate, unul dintre cei mai cunoscuți actori români, iar figura artistului este emblematică pentru scena de teatru, dar și pentru film.

Mircea Albulescu s-a numit în buletin Iorgu V. Albulescu. El s-a născut pe 4 octombrie 1934 și a absolvit Şcoala Medie de Arhitectură în anul 1952. El spunea: “N-am vrut să fac nimic, n-am vrut să ajung nimic. În timp ce eram elev la şcoala de arhitectură, iubeam o fată, care fată era la Ateneul Popular «Ana Ipătescu».

Acolo puteai să cânţi în orchestră, să fii în cor sau în echipa de dansuri; dacă nu erai bun la nici una din astea, erai trecut la echipa de teatru. Exact cazul meu”. Albulescu și-a început astfel cariera ca artist amator, iar în 1950 a fost angajat la Teatrul Naţional, ca «artist corp ansamblu», adică figurant.

În 1951, pe când era încă elev la școala de arhitectură, a dat examen la Institutul de teatru. În final a terminat arhitectura, iar în 1952, când a devenit student la clasa Aurei Buzescu.

Ulterior, avea să devină profesor la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. Mircea Albulescu jucat la Teatrul Municipal din Bucureşti, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional şi a apărut în peste 80 în filme, a fost realizator la Teatrul Naţional Radiofonic, a colaborat frecvent cu televiziunea și a publicat mai multe volume de poezie, printre care „Vizite”, „Pajura singurătăţii”, „Bazar sentimental”. „Bilete de favoare”, “Bunicii mei” şi „Baraka”.

Amintirile lui Mircea Albulescu, pe newsweek.ro.