Nidia, mesaj sfâșietor după moartea tatălui său, Horia Moculescu: „Mă sufocă și mă strânge lumea! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc”

Compozitorul Horia Moculescu s-a stins din viață la vârsta de 88 de ani, iar fiica sa, Nidia, și-a vărsat durerea într-un mesaj de-a dreptul sfâșietor. Cu o carieră întinsă pe parcursul a câteva decenii, s-a remarcat atât ca pianist, compozitor și pianist, cât și realizator de emisiuni de televiziune. 

Cum s-a simțit Nidia la aflarea veștii morții lui Horia Moculescu

În ultimele săptămâni de viață, starea de sănătate a lui Horia Moculescu s-a deteriorat rapid. Artistul a fost internat în spital în stare foarte gravă, iar medicii au decis intubarea sa pentru a-l putea susține respirator. În ciuda eforturilor depuse de medici, compozitorul nu și-a mai revenit din comă.

Vestea morții sale a adus o mare durere în rândul celor care l-au cunoscut și l-au iubit.

Fiica artistului, Nidia, a fost profund afectată de pierderea tatălui său. Ea a postat un mesaj emoționant în mediul online, în care a vorbit despre legătura puternică pe care o avea cu părintele său și despre golul imens lăsat în urmă.

„Mă sufocă și mă strânge lumea, Tată! Nu pot să respir. Nu știu să trăiesc. Erai aerul meu. Erai drumul meu. Trimite-mi tăticule o singură bătaie de inimă care să nu mai muște din mine când și pianul tău plânge și fiecare notă te întreabă: unde ești? când vii?… Erai zâmbetul meu… Tu erai viața, lumina mea. Și acum, fără tine, sunt o fiică ruptă din trupul lumii. Sunt o strigare fără de rost care nu mai are ecou”, a scris Nidia Moculescu, pe un grup de prieteni.

„M-ai învățat atâtea, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine”

Fiica artistului mărturisește că acum, după moartea lui Horia Moculescu se simte fragilită, „frântă” și pierdută. Își aduce aminte de îndemnurile tatălui său de a fi puternică, dar nu poate sub nicio formă să facă față durerii pe care o simte. Nidia își amintește de trăsăturile pe care le-a împrumutat de la celebrul compozitor și care, acum, odată cu trecerea lui în neființă, au devenit imposibil de controlat de către fiică.

„Îți amintești cum îmi spuneai că sunt puternică? Că am în mine seva ta? Că voi înflori chiar și în iarnă? Ai greșit, Tată. Eu nu sunt puternică. Eu sunt frântă. Sunt o frunză smulsă de vântul durerii. Sunt o fiică care nu mai știe să fie. Și te caut în fiecare colț de tăcere, în fiecare adiere, în fiecare vis. Dar nu te mai găsesc. Și mă întreb: cum să trăiesc fără tine? Cum să învăț Tată asta…. M-ai învățat atâtea, tată, dar un singurul lucru nu ai reușit… cum să mă faci să trăiesc fără tine…

Cum să mai văd lumea, când ochii mei – de fapt ochii tăi – , sunt orbi în fața lumii? Cum să mai vorbesc când gura mea, tot moștenirea ta, nu mai poate decât să urle? Mi-ai fost Totul. Ai fost rădăcina, coroana, cerul și pământul meu. Și acum… acum sunt doar copila ta căzută, cu genunchii zdreliți de durere, cu sufletul în zdrențe, cu inima în gol”, a continuat fiica lui Horia Moculescu mesajul.

Cu ce l-a comparat Nidia pe Horia Moculescu

Nidia îl descrie pe tatăl său drept „stejarul” care i-a oferit sprijin, siguranță și iubire și se simte descumpănită, confuză în fața pierderii lui. Nu știe cum va rezista provocărilor vieții, acum că va trebui să le traverseze fără sprijinul lui necondiționat.

În finalul mesajului, Nidia îi cere un semn tatălui său, semn care să-i confirme că-i va fi mereu alături.

„Tăticule, dacă mă auzi, trimite-mi un semn. Da-mi un semn din tăria ta, că eu nu mai pot. Nu mai pot! Trimite-mi tăticule, te implor, un acord care să nu sune a despărțire, o armonie care să mă țină dreaptă când lacrima apasă pe pedale, când vinulul lumii s-a zgâriat, iar muzica ta se tânguie pe repetiție, ca o rugăciune fără răspuns…Tu ai fost stejarul meu. Rădăcina mea. Trunchiul care m-a ținut dreaptă când viața mă lovea cu furtuni. Umbra ta era adăpostul meu. Frunza ta era speranța mea. Iar acum… acum ai căzut. Și eu cad cu tine… Într-un hău… și fără lumină. Fiica ta. Cea care cade. Cea care te strigă. Cea care nu știe cum să trăiască fără stejarul ei..”, a mai scris Nidia.