Ce înseamnă „stahanovist”, termenul sovietic folosit de Kelemen Hunor pentru a-l descrie pe Ilie Bolojan

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a surprins într-un interviu, prin declarația sa prin care l-a descris pe premierul Ilie Bolojan drept “stahanovist”, dorind astfel să sublinieze preocuparea premierului pentru guvernare, dar și încăpățânarea cu care își susține ideile.

Ce înseamnă „stahanovist”

Kelemen Hunor a precizat că Ilie Bolojan este în curs de acomodare după venirea de la Oradea, acolo unde avea o majoritate clară care-i susținea proiectele: “Este preocupat de dimineaţă până seara de guvernare şi e un stahanovist”, a spus Kelemen Hunor, în interviul pentru Europa FM.

Ce înseamnă mai exact termenul de “stahanovist”? Este în primul rând un concept cu origini sovietice, care însemna o preocupare pentru depășirea cu mult peste medie a normelor de muncă și o grijă asiduă pentru rezultatele industriale ale celor care făceau parte din clasa muncitoare. Muncitorii “stahanoviști” erau recunoscuți drept “Fruntași în producție”.

Regimul sovietic a creat și răspândit mitul lui Aleksei Stahanov, miner care în noaptea de 30 spre 31 august 1935, a depășit planul de muncă de peste 7 ori. Stahanov a extras 102 tone de cărbune din mina Țentralnaia Irmino, față de norma obișnuită de 14 tone/schimb.

Termenul, folosit de propaganda sovietică

În urma muncii asidue a lui Stahanov, propaganda sovietică a exploatat exemplul minerului sovietic pentru a eroiza munca extenuantă în industria grea și minieră, mărci ale regimului comunist.

Practic, un stahanovist (стахановец) era cel care urmează exemplul lui Aleksei Stahanov, care se angaja la o muncă foarte grea, cu o înaltă eficiență⁠ la locul de muncă, depășirea cu mult a normei de producție.

Un punct de referință în istoria regimului sovietic este data de 14 noiembrie 1935, când s-a ținut prima Conferință Interunională a Stahanoviștilor, în care Stahanov și colegii săi și-au expus metodele de muncă și au dat amănunte despre câștigurile mai mari ce pot fi obținute prin raționalizarea muncii.

Conceptul sovietic, aplicat în RPR

Republica Populară Română a adoptat la rândul ei în 1951 metoda de „întrecere stahanovistă” în industria grea, adică de muncă extenuantă pentru a putea fi evidențiat ca „fruntaș în producție”.

Muncitorii care se evidențiau prin depășirea normelor de producție primeau o insignă stahanovistă, pentru evidențierea în întreccerea socialistă.

În regulamentul de aplicare a reglementărilor privind recunoașterea meritelor în muncă, este considerat stahanovist „muncitorul fruntaş care îşi însuşeşte şi aplică o inovaţie, o metodă stahanovistă sovietică sau alte metode de muncă înaintate şi obţine timp de o lună o depăşire de normă care întrece depăşirea medie a meseriei lui în cadrul unităţii în care lucrează (secţie, atelier, divizie, şantier), dă produse numai de bună calitate şi ajută pe cei rămaşi în urmă prin răspândirea largă a experienţei lui”.

Pe de altă parte, trebuie menționat faptul că stahanoviştii erau urâţi de toţi ceilalţi muncitori. De asemenea, cercetări ulterioare au confirmat că rezultatele lui Stahanov în minerit au fost mult umflate. Alexei Stahanov a murit de alcoolism, într-un spital de psihiatrie, în 1977.