Daniela Silivaș, multipla campioană olimpică, a vorbit despre motivul retragerii ei premature din gimnastică, în cadrul unui podcast.
Daniela s-a mândrit cu șapte note de 10 și șase medalii câștigate în tot atâtea probe, la Jocurile Olimpice de la Seul din 1988, conform Cancan.
Ea a explicat de ce s-a retras din gimnastică, la 18 ani, după asemenea succes.
Întrebată dacă regretă retragerea, la podcastul lui Adrian Artene, aceasta a răspuns că nu regretă.
„Nu. Uitându-mă în spate, cred că am știut de atunci că mi-am realizat visurile pe care le-am avut pentru gimnastică. Totuși, retragerea a fost puțin cam bruscă. Da, am avut operație la genunchi de menisc, dar nu a fost o operație foarte grea. Dar în același timp a fost exact după Revoluție, atunci s-au gândit cei din federație că centrul de la Deva era cel vechi, că nu se mai face gimnastică și sportul în complexe sportive și am fost trimise cu toate gimnastele, toți antrenorii la cluburi”, a spus Daniela Silivaș.
„Și atunci mi-am dat seama că totuși era foarte greu să încep cu alți antrenori. Am avut antrenorii de la lot pentru șapte ani care mă știau, care eu știam, mă înțelegeau și să încep de la zero cu alți antrenori și după operație, am zis că e timpul să mă retrag. Terminasem liceul, voiam să încep facultatea și atunci m-am gândit. Și nu am fost singură, am fost câteva fete cu Aurelia Dobrec, Gabriela Pătorac, atunci ne-am retras cu toate”, a adăugat ea.
Daniela recunoaște că până atunci nu se mai gândise la retragere.
„Nu mă gândeam, gata, acum mă retrag, la 18 ani mă retrag, dar… Cu toate ce s-a întâmplat, așa pe moment am zis, cred că e timpul. Și niciodată nu am regretat că m-am retras așa de vreme. Eu am început concursurile internaționale la 10 ani. După 8 ani de concursuri în fiecare an, aveam câte 20-25 de concursuri în fiecare an. Acum au cam două, trei concursuri pe an. Noi aveam concursuri în fiecare lună. Plecam undeva și aveam un concurs. Am știut că și mintea și corpul mi-au spus că trebuie să mă opresc”, a adăugat aceasta.