AI-ul le dă viață celor plecați, promițând alinarea sufletească. Ce riscuri emoționale și etice ridică această tehnologie

De la idei de science-fiction, la produse concrete, inteligența artificială face acum posibilă simularea conversațiilor cu cei decedați. Aceste servicii folosesc urmele digitale (mesaje, înregistrări audio și fotografii) pentru a crea chatboturi sau avataruri video capabile să răspundă în stilul și cu ticurile de limbaj ale persoanei dispărute. Promisiunea este alinarea sufletească, dar implicațiile emoționale și etice ridică semne majore de întrebare asupra acestei noi piețe de AI recreare decedați.

Cum reușește inteligența artificială să „revină” în conversație

Mecanismul din spatele acestor „deadbots” (sau „ghostbots”) este simplu în teorie, dar complex în execuție. Dezvoltatorii colectează amprenta digitală a unei persoane (texte, postări, e-mailuri, clipuri audio), apoi antrenează un model lingvistic masiv pentru a produce replici care imită stilul, tonul și chiar intenționalitatea persoanei respective. Unele platforme merg mai departe, oferind avataruri video interactive, sincronizate cu o voce sintetică.

Pentru cei îndoliați, această tehnologie oferă iluzia unei punți peste absență: posibilitatea de a auzi un sfat sau de a împărtăși un eveniment important cu cineva care nu mai este fizic prezent. Totuși, este esențial de înțeles că AI recreare decedați produce doar o simulare, o combinație de statistici și tipare, nu o conștiință sau emoție reală.

Când devine alinarea o capcană emoțională periculoasă

Psihologii atrag un semnal de alarmă serios: în perioade de vulnerabilitate, utilizatorii pot proiecta foarte ușor emoții și intenții umane asupra unui agent conversațional convingător, deși acesta este un simplu algoritm. Menținerea artificială a prezenței celui drag poate amâna procesul firesc și necesar al doliului, relatează Playtech.ro.

Riscul major apare atunci când interacțiunile devin compulsive și încep să intensifice suferința: anxietate sporită, izolare sau respingerea sprijinului din partea familiei. Dacă un utilizator devine dependent de avatar pentru validare sau sfaturi, tehnologia încetează să fie un instrument memorial și devine un obstacol psihologic. Recomandarea specialiștilor, în astfel de cazuri, este limitarea interacțiunilor și reancorarea în rețeaua socială și emoțională reală.

Cine deține dreptul de a folosi datele și cine profită din durere

Una dintre cele mai mari dileme etice este legată de consimțământul decedatului. În lipsa unui acord explicit dat în timpul vieții, rudele pot încărca liber date și mesaje. Această practică ridică întrebări privind demnitatea post-mortem, în special atunci când modelul AI „halucinează” sau distorsionează convingerile și amintirile persoanei.

Pe de altă parte, modelul de business al multor servicii de AI recreare decedați se bazează pe abonamente sau funcții premium (voce personalizată, sesiuni video), creând o tentație de a prelungi dependența afectivă pentru profit. O abordare etică impune etichete vizibile de avertizare („Acesta este un avatar generativ”) și reguli stricte împotriva monetizării conversațiilor sensibile prin publicitate sau plasare de produse.